Mediafact Book a făcut Top 10 al celor mai promovate branduri. Anul trecut, s-au făcut vreo 500 de milioane de euro (1,43 miliarde la rate-card) din promovarea Nivea, Nurofen, Ariel, Adevarul, Jacobs, Kraft, Kinder, Cosmote, Danone,Vodafone şi Orange. Bani din care presa din Prahova a luat ciuciu.
Dacă top 10 branduri ar aloca 10% din bugete pentru presa locală, iar Prahova ar primi 2,5% din suma asta, 1,25 milioane de euro ar ajunge în conturile presei din Prahova. Sunt 50 de entităţi, deci porţia medie anuală pe cap de redacţie ar fi de 25.000 de euro.
Dar ce, s-ar putea lua? Eu cred că da. În 16 ani de presă şi publicitate în Prahova, am luat publicitate, prin agenţii, de la două din brandurile de mai sus. Iar luna asta sau luna viitoare, iau direct, de la unul. Dacă iese. :)
Da' de ce sărăcia asta pentru republicanii de noi?
În primul rând, pentru că cei care se ocupă de promovare, la nivel central, sunt prea ocupaţi să facă deal-uri consistente şi simple, cu titanii presei: e mai simplu să baţi palma cu Sârbu şi să ai reclamă pe ProTV, Acasă, ProCinema, Sport.ro, Prosport, plus vreo 10 reviste şi 50 de site-uri.
În al doilea rând, pentru că suntem nişte cretini la capitolul ăsta. De ce să vii în Prahova şi să te cerţi cu Fido c-ai lucrat cu Lazăr, sau să-i dai lui Pătraru ca să te ia Arthur la capace?
În al treilea rând, pentru că lipsesc cifrele de audienţă. Doar online-ul are cifre la vedere, şi alea mânărite, câteodată, cu ţâţele pe care le detestă Mircea Badea. Print-ul, radio-ul şi tv-ul local se încăpăţânează să nu cheltuiască câteva mii de euro pe o măsurătoare, ţintită mai ales pe Ploieşti.
În al patrulea rând, pentru că lipseşte o infrastructură. Pun pariu că nimeni nu are o bază de date cu toate entităţile de presă, toate datele de contact şi toat tarifele. Prima agenţie locală de publicitate care ar oferi serviciul de mediabuying pentru toată presa locală va da lovitura. Eu îi zic lui Mitu să facă asta de vreun an.
În al cincilea şi cel mai important rând, pentru că publicitarii Prahovei de azi sunt proşti. Îmi aduc aminte cu plăcere de turneele de pupat în cont agenţiile mari, din Bucureşti, cu ziare şi sticle de vin. Sau cu flori. Sau cu pixuri şi brichete. De zecile de telefoane pe care le dădeam numai pentru ca un mediabuyer corporatist să deschidă emailul pe care i-l trimisesem. Pentru că vroiam ca măcar unul din top zece branduri de atunci să aibă o machetă în ziarul unde lucram. Ştiam că dacă vine unul, mai agăţi doi, iar dacă aduni trei, poţi să primeşti cinci. Actualii aducători de bani ai presei locale n-au dat un singur telefon, direct, la vreuna dn florile de colţ de mai sus, tot anul acesta. De fapt, pun pariu că n-au habar nici ce agenţii se ocupă de conturile de mai sus...
