ești părinte? s-ar putea să ai un prost

Când Alina și-a deschis cafeneaua din centrul orașului, am fost alături de ea din două motive: 1. Eu cred că multe afaceri mici sunt mai bune decât o singură afacere mare, pentru că e mai bine ca un oraș să aibă 100 de intreprinzători decât o sută de angajați. 2. Alina avea o poveste ok, care merita spusă. Absolut întâmplător, la cafeneaua aia s-a creat o atmosferă mișto, veneau oameni mișto cu care îmi beam cafeaua în fiecare zi. Veneam atât de des pe acolo încât unii cretini au început să spună două prostii: 1. Că eu și Alina suntem un cuplu B. Că Alina e săgeata mea, eu fiind adevăratul proprietar al cafenelei. 

Am mers la cafeneaua aia până când au început să vină puștanii de școală și liceu. Niște mici monștri, pe care i-am suportat din ce în ce mai greu până am renunțat să mă mai duc acolo. Prea mulți pe o singură cafea. Prea gălăgioși. Prea lipsiți de manierele elementare. L-am admonestat pe unul, o dată, care își pusese trap pe telefon, tare de tot, de parcă trebuie să ascultăm cu toții acest nou tip de manele oligofrene. I-am tras și una în gleznă altuia, care se apucase să mânânce semințe lângă mine, urându-i și căldurosul "marș în pizda mă-tii și mănâncă.semințe într-o intersecție, poate te calcă o mașină". Dar de predat m-am predat. Grosul încasărilor cafenelei vine acum de la ei, nu de la mine și de la ai mei, care, la fel ca mine, au încetat să se mai ducă acolo. Dar micii imbecili se simt bine acolo, vin în număr mare, afacerea nu a pierdut nimic.

Ieri, însă, am avut revelația că nu e vorba doar de încasări. Că viitorul cafenelei a început să semene cu viitorul pădurilor, unde s-a dus un nene să taie un copac, altul l-a văzut cu căruța plină de lemne și a mers și el să taie doi, pe urmă au venit alții, și alții, și acum din pulă pădure pe dealul ăla. Iar viitorul cafenelei se vede în poza de mai sus.  

Mergeam să-mi cumpăr un cablu de încărcare a telefonului (morții mă-tii, Ghenă!). Orange Shop e la doi pași de cafenea, așa că am vrut să opresc și să beau o cafea. Puștanii sonori și proșțti erau deja acolo. Deja își marcaseră teritoriul. Ca niște proști. Ca în poză. Erau mulți afară și mulți incă la coadă înăuntru, că imbecilii nu respectă nici regulile de distanțare. Captivă la esspresor, tăntița care lucrează acolo nu avea cum să iasă să strângă după micii jegoși, care, așa cum se vede, nu strâng niciodată după ei. 

Am plecat, mi-am luat cablul, m-am întors pe aceeași rută spre mașină. Când am trecut iar pe lângă cafenea, unul din puști povestea ceva accentuând unele cuvinte cu flegme trase pe asfalt. I-am tras una în scaun, ca din greșeală, ca și cum m-aș fi împiedicat de el. Probabil s-a oprit, câteva minute, din căcatul lui de obicei, dar sunt sigur că a continuat, după aia.

  • Pentru că nimeni, niciodată, nu i-a spus decât că e special.
  • Pentru că părinții încă strâng după el, iar micul imbecil încă nu știe, la 16 ani, ce este un coș de gunoi. 
  • Pentru că tac-su nici măcar nu l-a amenințat vreodată că-i dă una de-și înghite flegmele, dacă mai continuă cu obiceiul ăsta.
  • Pentru că probabil chiar tu, cel ce citește asta, ti-ai propus să ai un copil fericit, cu orice preț, chiar dacă prețul este distrugerea completă a modului de conviețuire civilizat.

Iar acum crești un prost nociv și toxic, aflat mereu la un pas de o corecție fizică sau de o amendă, gata oricând să distrugă un loc mișto, o afacere bună și viitorul altor oameni.

Alina, pune afișe cu păstrați curățenia, sau ia-i la alergat cu mătura, sau cară-te de-acolo într-un loc unde nu te vor găsi niciodată. Ăștia sunt atât de proști încât te vor acoperi cu gunoi și apoi vor spune că ești murdară. 

__________________________________
 
dacă ți-a plăcut acest text deschide unul din aceste linkuri: 
bijuterii mișto      ponturi utile      
© 2023 Bogdan Stoica