Bogdan Stoica

Bogdan Stoica

Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp. 

Website URL: http://www.bogdanstoica.ro

de ce sa vii si cum sa te porti la Festivalul de Teatru "Toma Caragiu" Ploiesti

Orasul Ploiesti devine, de azi, cel mai misto loc din Romania din perspectiva iubitorului de teatru. Marcel Iures, Florin Piersic Jr, Horatiu Malaele, spectacole stradale si piese de teatru jucate in berarii sau printre BMW-uri sunt doar cateva din ingredientele Festivalului de Teatru "Toma Caragiu", al carui program l-am pus mai jos. Pana la program, am vrut sa ma asigur ca stii cum sa te porti cand mergi la teatru, si am schematizat asta intr-o forma agreabila chiar si pentru un dobitoc patentat. 

  1. Fa o baie si poarta haine curate. Nu e suficient sa te freci la subrat cu servetele parfumate. Rolul de dihor e luat, deja, de un dihor, iar piesa aia se joaca in padure. 
  2. Nu mai e obligatoriu sa te imbraci intr-un anumit fel, cand mergi la teatru. Evita, totusi, chestiile tipatoare. Adica, decat sa porti baschetii aia rosii si stupizi, nu cumva e mai bine sa nu vii cu fesul pe cap, ca un penibil?
  3. Continua sa-ti jignesti prietenii de zi cu zi intarziind permanent la intalniri, dar la teatru e ok sa ajungi cu 15 minute inainte de a suna primul gong. Dacă totuşi ai intarziat, ca un cretin jenant ce esti, e de porc sa-ti cauti locul deranjand oamenii. Stai langa usa, pana la sfarsitului actului sau partii, sau aseaza-te pe unde poti. 
  4. Daca esti insotit si ai locuri la mijlocul randului, bărbatul merge primul, nu femeia. Si mergi cu fata spre cei care s-au asezat deja pe acel rand, nu le bagi fundul in ochi 
  5. Stiu ca la film iti arunci geaca pe scaunul vecin, dar, la teatru lasi haina la garderobă. Sau o tii pe tine. Nu stai cu ea in brate, fosnind din cand in cand, ca o foca in sacul de dormit.
  6. Nu-ti place piesa? Si ce! Stai dracului acolo, fara sa te foiesti sau sa bombani. Profita de pauza pentru a fugi sau asteapta finalul. 
  7. Telefonul mobil trebuie închis, sau bagat in buzunar. Nu tinut in maini, lasat pe silentios, cu ecranul iluminat de notificari din cand in cand. Deranjezi ca faza lunga pe drumul Mizil-Buzau.
  8. Mananca acasa. Esti cel mai mare ghertoi din lume daca mananci ceva în timpul spectacolului.
  9. Daca ai vazut pe cineva cunoscut, prin sala, nu te ridici sa te duci sa-l saluti, si nici nu strigi "Ce faci, boss, Viorica unde e?". Salutarea cunoştinţelor se face cu o simplă înclinare a capului spre aceasta.
  10. La final e de porc sa o rupi la fuga, spre garderoba, ca sa nu stai la coada. Nu esti la Lidl, unde vrei mereu sa prinzi o tigaie la oferta. Esti la teatru, dobitocule. 

Ai citit? Bun. Acum citeste si asta: festivalul o sa dureze 6 zile. De azi, marti 6 noiembrie, pana duminica, 11 noiembrie. Sunt mai multe spectacole in fiecare zi, in mai multe locuri: la teatru, la filarmonica, la teatrul pentru copii, la casa de cultura si in zona pietonala din centru, in beraria Curtea Berarilor si in showroom-ul BMW. Biletele se cumpara online, de pe site-ul teatrului, adica de AICI.

  • Unde sa mergi marti, 6 noiembrie

ora 17:00 / Locația: Sala Teatrului de Animatie Imaginario. Durata: o ora. Se joaca "#EmojiPlay" - un spectacol de teatru coregrafic, de Gigi Caciuleanu. Cu dansactorii Ana Visan, Irina Strungareanu, Adrian Nour, Alex Calin, in alternanta cu Bianca Bor si Bogdan Iacob (Teatrul Excelsior Bucuresti). 

ora 18:30 / Locația: Sala Teatrului Toma Caragiu. Durata: doua ore si 45 minute (cu pauza). Se joaca "Titanic Vals", de Tudor Musatescu. Cu: Alin Florea, Mirela Zeta, Sorin Miron, Nicoleta Hancu, Carol Ionescu, Andrei Hutuleac, Alexandru Pavel, George Costin, Adrian Nicolae, Codrin Boldea, Andrei Redinciuc, Ariana Presan-Miron, Sorin Flutur, Maria Carlescu Badea, Voicu Aanitei (Teatrul Metropolis Bucuresti). 

ora 19:30 / Locația: Sala Filarmonicii Paul Constantinescu. Durata: o ora si 10 minute. Se joaca "Svjek in concert", de Jaroslav Hasek, spectacol-concert de Ada Milea. Cu: Adrian Cucu, Catalin Herlo, Radu Dogaru, Mihnea Blidariu, Cristian Rigman, Miron Maxim, Matei Rotaru, Sanziana Tarta, Nucu Pandrea, Giovanni Mateescu (Teatrul National Lucian Blaga Cluj-Napoca). 

  • Unde sa mergi miercuri, 7 noiembrie

ora 17:00 / Locația:Sala Teatrului de Animatie Imaginario. Durata: o ora. Se joaca "Text Shop", One Man Show performance Gigi Caciuleanu. Tot aici are loc lansarea albumului „Gigi Caciuleanu – OmulDans” , autor Ludmila Patlanjoglu

ora 18:30 / Locația: Sala Teatrului Toma Caragiu. Durata: o ora si 55 minute. Se joaca "Arta Convietuirii", de Yasmina Reza. Cu: Alina Turcanu, Gheorghe Pietraru, Natalia Prodan, Anatol Guzic (Teatrul Eugene Ionescu Chisinau)

ora 20:30 / Locația: Sala Filarmonicii Paul Constantinescu. Durata: o ora si 20 minute. Spectacolul "Back to Swing", concert Marius Mihalache.

  • Unde sa mergi joi, 8 noiembrie

ora 18:30 / Locația: Sala Teatrului Toma Caragiu. Durata: doua ore (fara pauza). Se joaca "Totul e relativ", de Alan Ayckbourn, regia Felix Alexa. Cu: Raluca Gheorghiu, Gabriel Rauta , Constantin Cotimanis, Catrinel Dumitrescu (Teatrul Nottara Bucuresti)

ora 19:00 / Showroom-ul BMW din Bariera Bucov. Durata: o ora si 30 minute. Se joaca "Angajare de clovn", de Matei Visniec, regia Daniel Bucur. Cu: Magda Catone, Gavril Patru, Paul Chiributa (Teatrul George Ciprian Buzau)

ora 20:30 / Locația: Sala Teatrului de Animatie Imaginario. "Ole!", one-woman-show, cu: Elodie Hatton (Fi-Solo Company, Franta).

  • Unde sa mergi vineri, 9 noiembrie

ora 17:00 / Locația: Sala Teatrului de Animatie Imaginario. Durata: 45 minute. Se joaca "The Forest of My Tree", de Sasho Dimoski, regia si scenografia Aleksandar Ivanovski. Cu: Vasil Zafirchev, Sashko Kostov (North of Impact Theatre Company, Republica Macedonia)

ora 18:30 / Locația: Sala Teatrului Toma Caragiu. Durata: o ora si 10 minute. Se joaca "Shylock", de Gareth Armstrong, regia Horatiu Malaele. Cu: Horatiu Malaele, George Mihaita, Mirela Zeta, Bogdan Malaele, Anghel Damian, Lucian Ionescu, Ruxandra Grecu, Vlad Birzanu, Stelian Dobra, Catalin Cajvan, Marius Oprea, Mario Rusescu, Valeriu Alecsandru, Alexandru Birsan, Gabriel Cristea, Alexandru Mardare, Constantin Codrescu (Teatrul de Comedie)

ora 20:00 / Showroom-ul BMW din Bariera Bucov. Durata: o ora si 30 minute. Se joaca "Dumnezeul de a doua zi", de Mimi Branescu, regia Claudiu Goga. Cu: Vlad Zamfirescu, Mirela Oprisor. (Teatrul Metropolis Bucuresti)

ora 21:00 / Locația: Beraria "Curtea Berarilor". Durata: o ora si 20 minute. Se joaca "Zaraza", cu Aurelian Temisan (voce), Vlad Popescu (baterie), Alexandru Marin (contrabas), Albert Tajti (pian), prezentator Cristi Marica.

  • Unde sa mergi sambata, 10 noiembrie

ora 16:00 / Locația: Esplanada Palatului Culturii. Durata: 45 minute. Se joaca "Aigua", spectacol stradal, regia Biel Jorda. Cu: Alba Blanco, Sara Gil, Xavi Castello (NUC Theatre Company, Spania)

ora 17:00 / Locația: Sala Teatrului de Animatie Imaginario. Durata: o ora si 20 minute. Se joaca "Fata din Curcubeu", de Lia Bugnar, regia Lia Bugnar. Cu: Ilona Brezoianu. (Godot Cafe Teatru)

ora 18:30 / Locația: Sala Casei de Cultura a Sindicatelor. Durata: doua ore si 15 minute (fara pauza). Se joaca "Zaraza", in regia lui Razvan Mazilu. Cu: George Liviu Frincu, Dana Vulc, Andrei Radu, Karl Baker, Ion Radu Burlan, Manuela Alionte Frincu, Cosmin Sofron, Nico, Daniela Raduica, Marius Balan, Romeo Zaharia, George Capanu, Robert Oprea, Mihaela Dutu, Rodica Alexandru, Petty Musa, Robert Anton si copilul Alexandru Vasilescu. Baletul Majestic, solisti balet: Loredana Badica si Razvan Hanganu (Teatrul Toma Caragiu Ploiesti)

ora 21:00 / Locația: Sala Teatrului Toma Caragiu. Durata: o ora si 15 minute. Se joaca "Gardenia", de Elzbieta Chowaniec, regia Zoltan Balazs. Cu: Antoaneta Zaharia, Paula Niculita, Simona Popescu, Madalina Ciotea (Teatrul Odeon Bucuresti

ora 21:30 / Locația: Beraria Curtea Berarilor. Durata: o ora. Se joaca "Noua piese de teatru remixate", un spectacol-concert de Alex Stefanescu.

  • Unde sa mergi duminica, 11 noiembrie

ora 16:00 / Locația: Esplanada Palatului Culturii. Durata: 45 minute. Se joaca "Aigua", spectacol stradal, dupa o idee de Biel Jorda, regia Biel Jorda. Cu:Alba Blanco, Sara Gil, Xavi Castello (NUC Teatre Company, Spania)

ora 18:00 / Locația: Sala Teatrului de Animatie Imaginario. Durata: doua ore si 30 minute (fara pauza). Se joaca "Pescarusul", de A.P.Cehov, regia Andrei Serban. Cu: Ionut Visan, Madalina Anea, Constantin Cojocaru, Florina Gleznea, Vitalie Bichir, Alina Rotaru, Anghel Damian, Gelu Nitu, Mihaela Trofimov, Richard Bovnoczki (UnTeatru)

ora 20:30 / Locația: Sala Teatrului Toma Caragiu. Durata: o ora si 50 minute (fara pauza). Se joaca "Stage Dogs", de Florin Piersic Jr., inspirat de A Life in the Theatre, de David Mamet. Cu: Marcel Iures, Florin Piersic Jr. (Teatrul Act, Bucuresti)

[pentru tineri]: Toma Caragiu, cel care da numele festivalului, a fost un actor foarte tare. Voi, astia sub 25 de ani, probabil n-ati vazut nici un film in care a jucat omul asta, dar daca ati avea curiozitatea sa petreceti pe net cateva ore alaturi de Toma Caragiu, ati intelege mai bine de ce mai toti oamenii de 30-60 de ani folosesc niste expresii aparent fara sens si apoi se strica de ras.

[pentru dobitocul patentat descris mai sus]: la Festivalul asta, o sa fiu prezent cam la toate piesele si spectacolele. Cu Nikonul. Adica, ai sanse mari sa castigi o celebritate nedorita, daca te porti ca un imbecil. 

Daca totul merge bine, o sa vezi zilnic fotografiile de la toate evenimentele pe paginile de facebook ale teatrului si ale festivalului. Da-le LIKE din timp, sa nu bajbai dupa aia, incoerent, incercand sa-ti aduci aminte "Toma si mai cum?"

Citeşte mai departe ...

Rafturile din magazine, pericolul mortal in caz de cutremur despre care nu vorbeste nimeni

Dacă ai ghinionul să te prindă un cutremur mare în Metro, Selgros, Auchan, Dedeman, Hornbach, Leroy Merlin sau BricoDepot (adica acele magazine unde raftul este inalt, iar in partea de sus sunt paleti cu marfuri), sunt șanse mari să mori strivit de marfa care o să zboare, cu tot cu paleți, de pe rafturile de sus. Vorbim despre mii, poate zeci de mii de victime, câți romani intră zilnic în cele aproape 150 de magazine de mai sus. Asta pentru că România refuză să reglementeze riscul la cutremur, așa cum a făcut cu riscul la incendiu după #colectiv, deși există soluțiile tehnice de a transforma magazinele de tip cash-and-carry în locuri foarte sigure. Lipsește, însă, voința politică.

Două ore am stat de vorba cu cineva care chiar se pricepe la asta și am înțeles următorul lucru: că, în caz de cutremur mare, cum a fost cel de noaptea trecută, există câteva locuri extrem de riscante, unde pot avea loc adevărate carnagii. Locuri în care mergem cu toții, destul de des, fără să fim avertizați cu "atenție, acest loc este o capcană mortală în caz de cutremur". Duminică, după faimosul cutremur care ne-a speriat pe toți sâmbătă noaptea, am stat de vorba cu Mircea Ionică, fondatorul companiei Baibia, care se ocupă cu soluții de depozitare. Din 2016, când a devenit conștient cât de precară e siguranța într-un depozit sau într-un magazin cash-and-carry în momentul unui cutremur, Mircea a încercat să implementeze în România o invenție absolut uimitoare a unei companii americane, care face ca marfa depozitată pe rafturi să nu mai zboare în capul angajaților sau cumpărătorilor in timpul unui cutremur. Din păcate, pentru că statul român ignoră subiectul, nu a vândut nici măcar un dispozitiv. 

bai2mic

"In 2015, eram în discuții cu o firmă care construia un depozit de materiale inflamabile și toxice. Au cerut o evaluare independentă a unui specialist, care  garanteze  rafturile noastre le garantau siguranța unor substanțe la un cutremur cu magnitudinea de 8 grade. Expertiza a sunat sec: cu rafturile vizate este exclus ca produsele alea  nu se verse. Atunci m-am apucat  caut o soluție, pe care am găsit-o în Statele Unite. Eraînsă, ceva mai scumpă. Proprietarii depozitului nu au dorit însă  cheltuiască mai mult cu 50% decât convenisem inițial și au preferat  plătească o expertiză cum doreauîn Turcia. Eu m-am retras. Tot din Turcia au venit și rafturile, muuult mai proaste decât ale mele. Acum, depozitul ăla a devenit un adevărat risc de mediu în cazul unui cutremur, cu toate substantele alea care vor zbura in toate partile, iar pagubele vor fi plătite de asigurătorul depozitului, care și-a calculat riscul, fara sa stie, în funcție de o expertiză fundamentata superficial". 

Mircea este singurul care vinde în România, prin Baibia Kinduna din cele doua soluții antiseismice de raft disponibile în lume. Cum n-a vândut nici o cutie, iar cealalta solutie nu are un reprezentant in Romania, rezultă  nici o firma din România, din cele care dețin depozite cu paleți puși pe rafturi, nu are, în acest moment, o soluție antiseismică. Nici una. Asta deși România este o țară cu risc seismic ridicat.

Cum am ajuns aici? Din trei motive:

  • Nu există o legislație europeană unitară în ceea ce privește riscul la cutremure, pentru  multe țări din UE nu au deloc risc de cutremur. În Germania, de exemplu, poți construi legal o casă care  reziste la cutremure de doar 3 grade pe scara Richer. Nu se compară cu 8 grade, cum are România riscul de cutremur. Sunt nemții niște fraieri? Nu. Dacă asta spune geologia despre structura solului de la ei, iar România ii primește aici cu soluțiile lor, de ce ar cheltui aiurea banii?
  • Mai toate firmele care au depozite logistice și magazine cash-and-carry în România vin din țări unde riscul la cutremur nu este reglementat tehnic ca la noi. Franța, Germania și Austria, de exemplu, în lipsa unui istoric cu cutremure mari, nu au legislație tehnică severa, deci Metro, Selgros și Leroy Merlin, venind din aceste țări, nu iau cutremurele mari în calcul atunci când isi proiectează si procură rafturile. Și nu trebuie blamați pentru astaDin nou, fac asta pentru  li se permite, nu pentru  sunt niște firme rele.
  • România nu s-a confruntat recent cu nici o nenorocire umanitară generată de vreun cutremur, iar istoria ne arată  noi doar așa ne preocupăm de un cadru legal bun. N-am avut o legislație în ceea ce privește câinii comunitari până când un băiețel a fost mâncat de viu, de câiniîn București. N-am avut o politică de evaluare pe bune a reeeducarii în închisori până când prea multi analfabeți au scăpat de pușcărie scriiind cărți pe care nu le-a văzut nimeni. Nu am avut o legislație anti-incendiu serioasă până când a avut loc tragedia de la Colectiv. E cumva logic  fim brambura în domeniul riscului seismic, nu?

Deși ar trebui  nu fim. În 2014, un colectiv de specialiști a strâns toate normele tehnice posibile și imposibile si a scris Indicativul GP 128care a devenit litera de lege prin Ordinul 393, semnat în 2015 de ministrul Dezvoltării. GP (Ghid de Proiectare) 128 spune clar în vederea preîntâmpinării situațiilor de risc în caz de cutremur, dacă nu ai vreo formă de protecție seismică a rafturilor (si tocmai v-am explicat ca nici o firma nu are), trebuie  ranforsezi fiecare raft până-ti sar capacele, platind cu sută la sută mai mult decât pe un raft normal.

bai3mic

Din 2015 până în prezent, nimeni n-a pus în aplicare Ordinul. Știu, pare un nonsens, dar suntem în situația în care statul român obligă firmele să construiască magazine si depozite sigure, dar nu le obligă să le utileze cu rafturi sigure. Ca să construiești un gard de doi metri înălțime ai nevoie de o droaie de autorizații, dar ca să construiești un raft de cinci metri, plin de cutii mari și grele, care pot ucide mii de oameni, nu-ti trebuie nici un act. Logic, firmele au continuat să utileze depozitele și magazinele cu rafturi nesigure în caz de seism. Rețeaua spațiilor de acest fel, în care circulă zilnic oameni nevinovați care nu știu la ce risc se expun, aproape că s-a dublat din 2015 pana azi. La fel și riscul. Dacă un cutremur de 6-7 grade ar avea loc mâine, pe la ora 14.00, în cele 150 de magazine de mai sus ar muri, lejer, câteva mii de oameni, iar pagubele ar sări de doua sute de milioane de euro. Adaugati si depozitele fabricilor, uzinelor, transportatorilor, pline de rafturi la fel de nesigure si de angajati, si veti vedea dimensiunea apocaliptica a catastrofei.

Și aici mă întorc la Mircea și la dispozitivul adus de firma lui, din Statele Unite. Costă cam 500 de dolari bucata. Pentru un magazin de tip Metro, investiția totala ar crește cu 500.000 de euro. O nimica toată, dacă pui suma lângă pagubele materiale care se pot produce când îți cade toată marfa de pe toate rafturile, în tot magazinul, iar o parte din cutii omoară câteva zeci/sute de angajați și clienți, deopotrivă. Testele făcute de inventatorii dispozitivului sunt elocvente.

Cu un dispozitiv costisitor care poate replica orice cutremur inregistrat pe Pămant, americanii au testat un raft fără protectie la seism. Dupa primele 20 de secunde, marfa incepe să cadă de pe raft. In alte zece secunde, toate marfurile depozitate nu mai valorau nici cinci dolari si oricine a fost in zona raftului ar fi fost strivit si omorat sub tonele de marfă. Vezi in poza de mai jos cum a decurs testul:

bai4mic

 

Acelasi simulator, acelasi cutremur, cu testarea aceluiasi tip de raft echipat, insa, cu dispozitivul antiseismic adus in Romania de Baibia. Marfa se misca pe rafturi, dar nu pica. Daca era un cutremur real, intr-un magazin real, nu murea nimeni, iar pagubele ar fi fost minore. Vezi in poza de mai jos cum a decurs testul:

bai1mic

 

Inventie a savantilor de la Universitatea Buffalo, dispozitivul Ridg-U-Rack, se monteaza pe fiecare picior al unui raft si ii permite acestuia miscari laterale controlate, anuland astfel, riscul de leganare si de cadere al marfurilor amplasate in partea de sus a raftului. Nu e vreo mare smecherie: in lume se construiesc deja cladiri pe role, sau zgarie-nori cu penduluri de echilibrare. Americanii de la Ridg-U-Rack au doar meritul ca s-au concentrat pe miscarile rafturilor si ca au brevetat si produs dispozitivul. In California, de exemplu, zona cu risc seismic ridicat, mai toate magazinele mari au rafturile dotate cu dispozitivul Ridg-U-Rack. Nici acolo nu s-au dat in vant antreprenorii sa-si cheltuiasca banii pe ele, dar asiguratorii le-au impus: "nu-ti mai asigur marfa din magazin pentru cutremure daca nu-mi demonstrezi ca ai luat toate masurile pe care puteai sa le iei".

bai5mic

Și aici ajungem la o alta chestiune serioasă: asiguratorii români nu fac presiuni pe statul român să pună în aplicare Ordinul 393, desi, dupa Colectiv, cand a fost vorba despre incendii, au devenit foarte exigenti (nu mai poti asigura un hotel sau un restaurant daca nu ai cate stingatoare, sprinklere, pompe etc trebuie). Asiguratorii nu par să știe nici că acum își pot reduce riscul de despăgubire cu unii clienți, care în caz de cutremur mare, ii va face vor achite sume exorbitante companiilor, drept daune pentru distrugeri, accidentări și decese. Iar riscul unui cutremur mare este real. Dacă v-ați uitat pe știri, ați aflat deja că mai toți specialiștii spun că un cutremur mare se poate produce oricând.

"Nu este vorba doar despre mine și despre afacerea mea. Firmele își pot cumpăra rafturi ranforsate conform normelor din Ordinul 393 de unde vor, sau le pot ranforsa pe cele deținute cu ce firme vor, nu e obligatoriu să cumpere dispozitivul ăsta de la mine. Vreau doar ca lumea să știe că, noi, cei din industria asta, livrăm ce dorește clientul. Dacă clientul imi cere rafturi obisnuite, eu i le dau, pentru că dacă nu i le dau eu le ia de la altul si eu inchid firma. Pe mine mă șochează doar că se știe de riscul la seism și nu se face nimic. Ba, mai mult, tot crește consumul de rafturi nesigure. Au apărut și alte magazine, mai mici, care folosesc rafturi înalte, fără să întrebe nimeni pe nimeni de unde au cumpărat ruginiturile alea, dacă s-a testat rezistența la torsiune, dacă și-au avertizat clienții că sunt în zona unei structuri nesigure și periculoase. Nu e nevoie să pice pe tine un palet întreg de marfă: un sac de 3 kg de adeziv de faianță îți poate rupe spatele sau zdrobi capul. Mi-e teamă că ne apropiem de o situație periculoasă și cred că cineva trebuie să vorbească despre asta. Să nu ajungem ca la #colectiv, unde au fost blamați întâi producătorii de burete fonoabsorbant, ap[oi montatorii, apoi patronii, și abia apoi s-a constatat că tragedia a avut loc pentru ca statul nu a impus respectarea legii", mai spune Mircea.

Problema rafturilor periculoase este mai serioasă decât pare. În România sunt peste o mie de magazine cu rafturi inalte în care mergem cu toții, la cumpărături. În fiecare moment, din timpul zilei, în aceste locuri se află probabil un milion de români, care se află într-un pericol evident din cauza rafturilor, în cazul unui cutremur. Ocazional, devenim conștienți de asta:

Ai citit titlurile astea? Bun. Acum gândește-te ce se poate întâmpla în cazul unui cutremur mare petrecut în timpul zilei. Cam cum o să fie când spre clientii dintr-un magazin o să coboare, cu viteză, de pe rafturi, mii de tone de corpuri dure. Cât e de posibil să vezi si un raft căzând peste alt raft si acesta peste altul, creând un efect de domino ucigas și un haos din care n-o să mai ai cum să ieși. Acum gândește-te cam câți alți oameni erau într-un magazin d-asta, când ai fost tu ultima oară. Mai degraba cateva sute decat doi-trei, nu? Multiplica ce-ai vazut cu o mie de magazine ...

Înțelegi acum, sper, de ce e important ca Inspecția in Constructii să treacă la aplicarea Ordinului 393? Ca asigurătorii să treacă la impunerea reducerii riscului la seisme al rafturilor din magazine și depozite? Ca antreprenorii să cheltuiască acum mai mult, decât să cheltuiască tot in viitor, încercând să cumpere durerea unor sute de mii de oameni rămași fara rude. O astfel de mobilizare stat-firme s-a mai petrecut o dată, după Colectiv, iar aceasta a rămas singura mare tragedie moderna provocată de un incendiu tocmai pentru ca statul a luat incendiile in serios. Dupa cutremurul de sambata noapte, e clar ca a sosit timpul sa evitam o tragedie cu mult mai mare ce se poate provoca din cauza unor rafturi nesigure, da?

Am scris despre dispozitivul-minune adus in Romania de firma lui Mircea pentru ca Mircea este singurul om din domeniul asta pe care il cunosc. Daca vreo alta firma vinde, in Romania, solutii similare, sa-mi scrie.

Iar daca esti suficient de prost
incat sa crezi ca acesta este
doar un alt text publicitar,
uita-te la video-ul de mai jos
si spune-mi daca
Ridg-U-Rak
ti se pare doar un moft. 
Citeşte mai departe ...

Jurnal de Officedent - episodul 2

V-am zis deja cum am ajuns să zâmbesc ca în Las Fierbinți si ca mai am un pic si ajung în gură ca în cur. V-am povestit si cum a fost la radiografia viețîi mele și ce zbucium a fost în sufletul meu micuț și negru când am luat decizia de a-mi repara dantura. Acum o să vă povestesc prima interacțiune concretă dintre mine și sadicii de la Officedent. Că n-a fost deloc cum mă așteptam.

ofi04

Prima care s-a schimbat a fost Raluca. Din tipa zâmbitoare și prietenoasă s-a transformat într-o doctoriță zâmbitoare și prietenoasă, care mi-a adresat cele mai intime întrebări posibile. De exemplu, dacă scrâșnesc din dinți, în somn. Și care e problema ei? Dacă mă doare când mestec, pe stânga și pe dreapta, și pe mijloc și pe.... mestec pe unde vreau eu, iar dacă doare nu mai mestec, ce, crede că nu mă descurc? Dacă fumez nu m-a mai întrebat, că și-a dat seama singură. Și tot așa. Cel puțin o oră a durat interviul, ocazie cu care am aflat că dantura mea e cam ca un Opel Vechi care s-a dat de trei ori peste cap, dar căruia ii mai merge motorul. Adică, n-am probleme mici, ci multe. De exemplu, nu mai am cei doi (ceva) de pe mandibulă, pe care se sprijineau dintii de pe maxilar. Că acolo unde cred eu că mestec cu niște măsele care dor (cum intri în gură, în stânga sus), nu mai am deloc măsele, doar frec mandibula cu maxilarul, în lipsa celor doi stâlpișori anterior menționați și de-aia mă doare. Că gura mea se închide ca un portbagaj care nu mai are chederul ăla de cauciuc. Că o să mi se tocească dintii de jos, apoi pula mea, m-am căcat pe mine de mila celui care o să fiu în câțiva ani

După asta, Raluca a terminat cu întrebările și, asistată de Fivi, a inceput să mă mamelească în gură. Serios. Mi-a atins și masat fiecare dinte, pe unii într-un fel de-a dreptul intim (eu n-am scotocit niciodată între o măsea). De unii a și tras. Boscorodea ceva, ca la șah, gen cal la C3, nebun la D4, iar Fivi nota. Săraca fată a avut ce nota!

La final, am tras concluzia că am cel puțin trei dinți buni. Mie mi se pare ok, e un procent de 10% din total, adică un bun început pentru restul vieții mele. Raluca, insă, sustine ca situatia nu e roz, ci gri inchis. Am luat o pauză, în care Fivi m-a cinstit cu o băutură grozavă, cu gust de fructe. Am cerut un pic de vodcă, să pun în ea, dar fetele n-au vrut să mă servească (să vezi ce review le las pe booking!) Cât timp eu încercam să mă îmbăt cu apă de gură, Raluca moșmondea ceva în spatele meu. Și nu e corect, când o femeie meșterește ceva în spatele tău, nu e de bine. Logic, m-am speriat iar cu curaj și am tunat, cu cea mai subțire voce groasă posibilă: "ce urmează?". "O să-ți scanăm dantura și pe urmă o să te vadă Aldo", a venit răspunsul. 

Am primit o pauză de fumat. Și la locul de fumat - ține era, ține, ține? Trei doctorițe, una mai mișto ca alta, toate cititoare din auzite ale cărților mele. "Dar de ce bărbații...?" "Și tu cum crezi că...?" Pula mea, eu le-am zis că habar n-am nici ce-am scris în cărți, ca nu mă pricep la femei, plus că m-aș fi ascuns sub halatele lor de Aldo, dar ele nu și nu, chiar nu m-au lăsat să mă pregătesc psihic pentru scanare. Am apucat doar sa ma uit discret, pe google, ce înseamnă "o să te vadă Aldo", în argou. N-am găsit nimic, deși eram convins că e ceva de genul "o să mori în chinuri".

M-am mai liniștit când a început scanarea. Spre fericirea mea, Raluca nu mi-a scos fiecare dinte, nu l-a pus pe un scaner și nu l-a scanat, cum scanez eu fotografiile vechi. Nu. Mi-a băgat în gură ceva ce semăna cu ceva ce nu credeam că o să am vreodată în gură. Șmecheria aia comunica satanist cu televizorul de deasupra mea, și am putut vedea, pas cu pas, cum arată interiorul gurii mele. Mai exact, un mulaj 3D al fiecarui dinte in pozitia lui. 

ofi02

Nu mi-a plăcut ce-am văzut, recunosc si, pentru prima oara, am inteles de ce tot pomenea Raluca cand de implant, cand de coroană. Am cerut să se dea televizorul pe Playboy TV, sau pe Hustler, unde am văzut, mai demult, niște molari in niste vecinătăti de excepție. Din nou, fetele m-au refuzat (bun, le fac reclamație si pe turneo, o să vadă ele pe dracu'!). Cam zece minute pe falcă a durat totul. Meritul meu, că dacă aveam toți dintii ar fi durat mai mult. Nu?

ofi03

Și când s-a terminat, m-am trezit cu degetul unui italian în gură. 

Nu glumesc. Aldo este un tip care vine periodic, din Italia, la Officedent, unde preda niște chestii stomatologilor din toată țara. Se pare că e un fel de profesor, iar la Officedent funcționează un fel de centru de instruire. 

Și acum imaginați-vă scena. Pe bancheta aia se află un om care a trecut prin multe, palid de curajos. În gura lui se uită o româncă ce vorbește engleză cu un italian care înțelege engeza dar răspunde în italiană. Din când în când, italianul mai bagă un deget în gura omului de pe banchetă cum bag eu degetul mic în supă, când o încălzesc, să văd dacă e comestibilă. A fost ok, câteva minute, dar pe urmă Raluca și Aldo s-au așezat temeinic la o discuție, ea arătându-i ceva pe monitor, el gesticulând în gura mea. După care și-a proptit degetul într-o gaură unde pe vremuri trăia linistită o măsea și așa a rămas, continuand discutia. 

ofi01

L-am suportat vreo două minute, după care am început să mă întreb ce e asta. E uituc? E un fel de salut doctor-pacient? E dominare, gen "țin ce vreau în gura ta"? Să-l mușc? Să-l sug? Să suflu rece? Ce pula mea face asta cu degetul în gura mea, în pula mea, că.... Băi, și exact când mă pregăteam să leșin de furie, Aldo și degetul lui au dispărut. A apărut Raluca care mi-a zis "Gata, te-am pupat, o să te sune Otilia să te programeze la [paraordopulamea]. Nu cu mine, am venit doar pentru tine, ca te stiu patetic disperat. Scanarea pleacă in Italia, la Aldo, ca el foloseste de mai mult timp tehnologia asta si poate vine el cu o solutie mai wow. Hai, pa".

Demn, am rupt-o la fugă pe scări, să mă podidească plânsul în mașină. Când m-am mai liniștit, am analizat situația: deci e ca la escrocheria Accidentul, unde cineva se da altcineva, si cu totul altcineva iti ia banii. Raluca m-a văzut pentru că aveam încredere în ea, dar data viitoare o să-mi intre în gură oameni în care nu am încredere. Care din ei o sa fie? Sa-mi iau cutitul sau o teavă mică, de plumb? Sau să-mi iau un medical, ca să scap de doctorii ăstia suspecti?

ofi05

Asta e. O să aplic tactica viteajeasca românească: o sa plang, o sa dau din picioare, o sa-i mușc și o sa fug. 

(va urma)

 

Officedent, una din cele mai performante clinici de stomatologie din Romania, e AICI. Uita-te sa vezi cat de misto e.

************

Episodul 1 / rezumat: traumatizat în copilărie de un dentist rău, eroul nostru tremură ca o frunză când vede o firma pe care scrie #cevacuDENT și refuză să aibă de-a face cu satanistii sangerosi care trăiesc pe Pământ deghizați în stomatologi. Din păcate, vârstă înaintată și traiul bazat pe alcool, tutun și crantanitul oaselor de pe carnea de porc bine făcută la grătar a dus la avarierea danturii. Eroul nostru purcede, asadar, la descoperirea înfricoșătorului tărâm al stomatologiei și pleacă în regatul Officedent. (citeste integral episodul 1 din Jurnal de Officedent AICI)

Citeşte mai departe ...

Colebil

Tipa care îşi zice "opreste-te, ştii că avem deficit de bilă" pare să aibă deficit de milă, prea se bucură de friptura aia. Sau de pulă, la cum îi joacă ochii în cap către meseni, n-am mai văzut o asemenea vivacitate oculară decât la MRU, când striga ca oligofrenul la mitinguri "fiți ungurenii mei"...
Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

Cum îți îmbunătățeste viața sexuală o unghieră bună

Pentru Creangă, amintirile începeau cu șfara de motocei cu care se jucau pisicile pe prispă. Dacă citești cu atenție amintirile lui Creangă, o să vezi că este o carte motivațională. Prin toate povestioarele alea, Creangă se vindeca de prezent făcând recurs la trecut. De-aia au si devenit atat de celebre amintirile: pentru ca sunt cele mai bine scrise texte din tot palmaresul lui.

Toți avem amintiri de-astea. Unii din copilărie, alții din tinerețe. Pentru unii sunt importante imaginile, pentru alții sunete sau mirosuri. Am și eu câteva declanșatoare de-astea. Rucsacul foto, de exemplu: e jerpelit la maxim, dar nu renunț la el până nu se rupe sau se strică vreun fermoar, pentru că e primul meu rucsac dedicat. Jeanșii Levi's de vară, cumpărați în 2002, cand aveam patratele pe abdomen, care încă-mi vin, chiar dacă un buzunar e acum doar un pretext să mă scarpin la coaie. Și unghiera, de care nu mai știu nimic :(

Ultima oară am folosit-o să-mi scot un ciob din mână. Eram în bucătărie, n-a mers, am pus unghiera lângă filtrul de cafea și am pus mâna pe un cuțit... și de acolo nu mai știu. Sper doar că n-am aruncat-o. Am cumpărat-o în 1992, când am plecat în armată, cum plecau toti, cu dotări minime. Oricum urma să ne jefuiască veteranii.... Nici nu mi-a furat-o nimeni, nici nu m-a dezamagit vreodată. Îmi pare rău că nu m-am uitat niciodată ce marca era, pentru că și-a făcut treaba de parcă era din oțel elvețian. Gândiți-vă și voi: dacă-mi tai unghiile de la picioare săptămânal, în 20 de ani am folosit-o de peste o mie de ori. Adăugați și unghiile de la mâini, și toate cuiele pentru care n-am avut un clește cu fălci fine, toate ațele pe care mi le-am smuls din haine, toate.... pana mea, o dată am desfăcut o conservă cu unghiera aia, dezdoind cu migală marginea ambutisată. Probabil din cauza asta nici nu mai tăia foarte bine. Unghiile rămâneau ca niște lame de cuter, după ce trecea ea pe acolo, iar pila... pula mea, cred că am cumpărat și pierdut o sută de pile. Cine morții mă-sii le face lungi cât un pix și ascuțite la maxim, de nu poți să le porți în jeanși?

Si de luna trecută nu mai găsesc unghiera. Cu unghiile de la mâini am rezolvat-o: le-am mai ronțăit cu dintii și le-am mai luat la pilă (cumparand încă zece pile, probabil). Dar cu alea de la picioare aveam o problemă reală. Hai, că rupeam ciorapii mai treacă-meargă, dar începuseră să nu mă mai încapă pantofii. Și, săptămâna trecută, când i-am făcut lu' pisi o urmă pe picior de ziceai că a zgâriat-o un varan, am decis să fac rost de alta. Altă unghiera, nu altă pisi, care acum se teme un pic de mine ("dacă-mi dădeai una cu ghearele alea peste venele de la glezna sângeram o oră, de azi îți zic Wolverine-Junior....

Asa că luni am purces la: Google. Unghiere.

emag. Fuck emag forever, precum se știe, nu halesc acest business scump de nici o culoare, tot sper să vină Amazon și să-i închidă pe farsorii ăștia, cu prețurile lor umflate, cu produsele lor proaste și cu politicile lor asasine de piață.

bebetei.ro. Băi, nu. Clar, nu! Orișicat, îmi place să cred că am măcar unghiile mai groase decât un bebeluș, dacă pula nu....

farmaciatei.ro. Nu vreau unghieră de om bolnav, sunt sănătos tun!

seki.ro. Asta sună așa cum trebuie. Intru. Paradisu', nene! Enșpe feluri de unghiere, forfecuţe și pile. Japoneze. Am ales rapid o unghieră de mâini, o unghiera de picioare și o pilă perfectăăăăă, adică mică, deloc ascuțită, care arată ca urechea unui cyborg. Pai eu ador să port urechi în buzunare de cand eram mic!

sek

Azi a venit coletul. Ca manuitor periodic de diverse scule, mi-am dat seama imediat că-s facute din oțel bun: sunt grele.

sex4

Am scăpat de ambalaje, am reintrat in rutina zilnică si, in cateva ore, mi-am tăiat si pilit toate unghiile de care stiu. Pe alea de la maini în mașină, la semafoare, iar pe alea de la picioare acasă.

sex2

Pe urmă am luat pila aia șmecheră și am atenuat toate imperfecțiunile. Pe urmă am coborât să plătesc niște facturi, cu urechea aia de cyborg în buzunar. Dacă avea cineva nevoie de o pilă șmecheră și-l puteam ajuta? Că mie îmi place să ajut....

sex3

Practic, azi, 16 octombrie 2018, am început o viață nouă. Adio ciorapi rupți din interior spre exterior. Adio dureri de deget când port pantofii ăia de costum. Adio urme pe picioarele mele când mă scarpin ca porcul, cu unghiile de la un picior pe celălalt picior. O sa fiu mai pozitiv si mai increzator in fortele mele, adica mai frumos. Si poate o sa am si erectii!

Și adio urme pe picioare lu' pisi! Nici n-o să-i spun. Parcă o și aud, in pat: "nesimțitule, ești cu șosetele în picioare?!", iar eu spunând, ca un bărbat adevărat, d-ăla foarte sigur pe el: "nu, pisi, doar că acum am unghiile foarte-foarte mătăsoase", iar ea strigând: "daaaa, asta visam din adolescență, un bărbat cu cele mai frumoase unghii la picioare din lume, mâine îți fac pilaf din găină de casă, superbule!", iar eu luand-o de mană si alergand amandoi spre apus (in planul meu, geamul de la dormitor, de la etajul opt, dă fix spre o plajă superbă din Bali, fix acolo!), purtand in maini amandoi buchete uriase de unghiere (eu), forfecuțe si pensete (ea), iar lumea strigand dupa noi "wow, ce unghii incredibile au ăia doi"...

Ce frumos si ce realist, nu? Eram precisă că o să vă placă.

Site-ul cu cele mai mișto unghiere e aici.
Pe facebook găsiți brandul asta aici.
Daca esti genul patriotic, ca mine, poti sta linistit: afacerea e a unui clujean. Adica un fel de bucureștean, dar mai mișto.
 
Doi ani mai târziu: unghierele taie perfect. Pila pilește minunat. Am nimerit niște superproduse pe care le pot include în testament și despre care pot scrie în cărțile mele.. 
Citeşte mai departe ...

Alinuța faivtugău se intoarce.

Stiti dilema aia, "ce-a fost intai, oul sau gaina?". Asa e si dilema noastra: eu am facut posibil succesul 5togo Ploiesti sau Alina, proprietara cafenelei, a dus la succesul de moment al blogului meu? Discutam despre asta periodic. Ea n-are cum sa ignore ca au venit oameni din toata tara si din strainatate, de la sute si mii de kilometri distanta, sa-i plateasca o cafea si sa o felicite, dupa ce au citit despre ea pe blogul meu. Ca a vandut multe cafele unor oameni pe care ii durea in pula ce beau, dar care voiau sa o cunoasca pe tipa "despre care a scris atat de misto dementul ala pe blog". De-aia imi zice: "fara tine nu reuseam, sau nu ajungeam la nivelul asta". Pe de alta parte, nici eu n-am cum sa ignor ca textul scris acum doi ani despre Alina a facut aproape 500.000 de afisari. Mai am cateva texte pe site de peste 200.000 de afisari, cateva de 100.000 si o droaie de 60-70.000 (stiu, acum unii nu cred iar altii se zgarie pe ochi). Si puteti ara netul in lung si in lat, puteti sa luati la puricat cele mai mari site-uri din Romania, de la ziare.com la hotnews, n-o sa gasiti multe texte pe care le-au citit jumatate de milion de oameni. De-aia ii raspund si eu: "daca povestea era de cacat n-o citea nimeni, iar povestea e a ta, n-am inventat nimic". Asa mi se pare logic. Eu am doar un blog, nu un instrument de hipnotizat oamenii. Si dovada o constituie tot Alina, care, acum un an, a deschis un salon cosmetic, despre care am scris un text in acelasi sens. Stiti ce chix a dat cu salonul? Monumental! Pentru ca, spre deosebire de cafenea, la salon nu si-a facut lectiile inainte sa-l deschida. Am scris si despre esecul ala. Doamne, ce s-a ofticat! :)))

Pe de alta parte, acel chix i-a prins foarte bine. A fost sutul ala in cur care a facut-o sa-si dea seama ca nu se pricepe la orice. Asa ca Alina s-a intors la antreprenoriatul in cafenele, s-a mai instruit un pic si a cautat locul perfect pentru inca o cafenea 5 To Go. Si ghici unde l-a gasit? Acolo unde s-a pregatit pentru prima ei cariera, cea de petrolist. La Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti. V-am povestit asta, in celalalt text.

ali02

5ToGo Universitatea Petrol-Gaze nu e singura cafenea "universitara". Sub acelasi brand gasiti cafenele similare si la Facultatea Romano-Americana, si la Politehnica, si la Universitatea din Constanta. Dupa modelul asta s-a luat si Alina, a asteptat ca UPG Ploiesti sa scoata la licitatie spatiile comerciale din campus, a depus o oferta si a castigat. A fost primita bine, pentru ca studentii plac foarte tare conceptul asta, iar cafenelele din/de pe langa facultati merg foarte bine. Ramane de vazut cum o sa mearga noul Five al Alinei.

ali04

Am fost, ieri dimineata, sa iau pulsul noii locatii. Pe la 8.30 dimineata. Stiti casutele alea mici si adorabile, din lemn, de la Ikeea, Hornbach sau Leroy Merlin? Ei bine, a Alinei e si mai misto, desi e facuta de un prieten de-al ei care n-a mai construit niciodata asa ceva. Casuta a fost planul B. In planul initial, aici trebuia sa fie o dubita retro si cool, utilata misto, cum vezi pe la festivalurile de street-food. Faza a fost ca baiatul care i-a promis minunatia auto pe niste bani a venit, in ultima zi, cu alte pretentii financiare si o sapuniera de duba moderna de cacat, careia ii sudase niste tabla ondulata, ca sa para retro. Alina i-a spus pa-pa pe loc, si bine i-a facut. Asa trebuie sa faca oricine, in business, cand cineva promite una si livreaza alta. 

Desi pare prea mica, casuta de lemn e cuprinzatoare si are tot ce are cafeneaua 5 To Go din centrul Ploiestiului: cafea buna la esspresor, sucuri, apa, sandwichuri, prajiturele, zona de asteptare, scaune inalte si comode, muzica, un deck cool.... Cand Alina o sa fie la cealalta cafenea, sau acasa la copil, [#singlemom] o sa dati acolo de Andrei: un baiat cu grate pline de tatuaje, ca un nenorocit, dar cu zambet de tocilar de treaba. 

ax02

Cu campusul gol (erau cursuri la ora aia), Alina avea o coada de patru persoane. Mi-am luat o cafea si am asteptat. 

ali05

Inca trei. Inca doi. Inca cinci. Intr-o ora, ca dupa aia am plecat, au trecut pe acolo vreo 30 de studenti si studente. Curiosi. "Cat e aia? Dar ailalta?". Cinci lei. De-aia ii zice, locului, "cinci / pleaca". E cu adevarat un magazin foarte misto. Radu Savopol, creatorul brandului 5 To Go, n-a ajuns de-am'pulea la aproape o suta de unitati si la un succes pe care eu nu pot sa-l compar decat cu franciza Fornetti din anii 2000. Vorbim, pe bune, despre un business care merge. 

ali11

ax03

Habar n-am cati dintre studentii UPG citesc acest blog. Habar n-am daca aveau in campus, pana azi, de unde sa-si ia o cafea, un sandwich sau o chestia de-aia vegana. Sunt, insa, curios, daca o sa se repete fenomenul de acum doi ani. Daca cititorii mei, oricare ar fi ei, o sa dea o bila alba unei tipe care nu vrea o existenta liniara, daca o sa aiba chef sa-si cheltuiasca banii in cafeneaua ei si daca o sa o promoveze, ca acum doi ani, doar pentru ca le place ideea ca undeva, in Romania, exista o femeie care vrea sa-si controleze banii, timpul si destinul asa cum vrea ea, nu asa cum vor un sot refractar, un angajator stupid sau vreun dement din politica. 

ax01

Azi, vineri 2 noiembrie, Alina deschide oficial a doua cafenea 5 To Go din Ploiesti. Cafeneaua e in campusul Universitatii Petrol-Gaze Ploiesti, langa sala de sport. In semn de sprijin, am lasat azi, la ea, douazeci din cele mai recente carti pe care le-am scris, cu autograf. O sa vi le dea, cate una la fiecare zece clienti, tipa cu moaca de copil. 

ali08

Bafta, Alina. 

Daca nu ajungeti la cafenea, dati-i un semn pe facebook, ca Alina e genul ala de fraierica-geamantan, care crede in urari si in felicitari... 

Citeşte mai departe ...

Povestea celei mai mișto case mici din Romania

Încep prin a-mi mulțumi chiar mie, pentru că am scris o carte la lansarea căreia am cunoscut-o pe Alice, creatoarea celei mai mișto, amuzante, moderne și confortabile case mici pe care am văzut-o vreodată:  megaminicasa.

Când am cunoscut-o, Alice se agita să strângă semnături ca să schimbe legea ordinii publice. A facut asta dupa ce a ascultat o droaie de manele, cu boxele date la maxim de noii vecini de coșmar ai casei pe care si-a facut-o singurică cum a vrut mușchiul ei. Sătulă de zgomotoșii de peste gard și de reacția palidă a Poliției, Alice și-a dorit intai să-și ia casa in spate și să se care unde o vedea cu ochii. N-a mers, dar asta i-a dat ideea unei noi afaceri. Așa ca s-a apucat, in paralel, de 1. studiat metode/tehnici/materiale pentru case mobile și 2. de modificat legea privind ordinea publică. 

Intr-un an, a dat de cap la ambele probleme. Toata vara aia, a studiat legislația și pârghiile cetățenești si a scris atatea emailuri către politicieni si institutii incat, ca prin minune, în Parlament a aparut o inițiativă legislativă privind dotarea poliției cu sonometre. Că acum, de exemplu, Poliția nu poate da amenzi pentru zgomot prea mare, decât noaptea, iar Garda de Mediu, care are sonometre, nu vine pe loc la sesizări de zgomot pe 112. Dacă trece proiectul ăla de lege (și sunt șanse mari să treacă), n-o să mai poți face vreun zgomot mai mare de 50 de decibeli decât în anumite condiții. 

alo10

S-a apucat si de aceasta casa, cu un prieten. Cosmin avea nevoie de un business-plan pentru o afacere de-a lui, cu containere folosite ca spatii de depozitare. In timp ce ii explica ce si cum, iar Alice traducea in cifre pentru calculul rentabilitatii investitiei, le-a venit ideea #casa_ușor_de_mutat. Au inceput sa "brodeze" pe marginea ei., sa studieze piata sa veda daca exista ceva asemanator, daca e sustenabila financiar, ce materiale s-ar potrivi acestei constructii speciale (pentru ca trebuie ridicata, si risca sa se deformeze). De-aia, de exemplu, au ales sa o placheze cu un termosistem decorativ deloc ieftin, dar care nu crapa la eventualele tensiuni ale fierului. Pe langa asta, structura trebuia sa fie foarte rezistenta, cu o calitate foarte buna a fierului si a ranforsarilor. Si pe urma s-au apucat de munca efectiva. Au stat 40 de zile in santier, au muncit cot la cot cu toata lumea. 

Mi-a povestit atat de mișto cu ce se ocupa (mi-a trimis si poze), incat i-am spus: "Vorbeste cu Cosmin (tipul din stanga): când aveti casa gata, eu va fac pozele"

cosm

Iar acum (noiembrie 2018) casa e gata. E gata și site-ul casei. Iar pozele sunt pe site

alo0

"Eu sunt pasionată de design, Cosmin e pasionat de containere și de fier. Am hotărât să investim împreună și să facem acest proiect în care credem. Ne-a fost destul de ușor: Cosmin e în businessul cu fier forjat și are și un magazin online de materiale de construcții (ambele firme sunt pe site, la parteneri) asa că el s-a ocupat de paturi, copertine, scară, panourile de tablă perforată, după modelele mele. Materialele de construcții tot de la el au venit. Eu m-am ocupat de proiectarea spațiilor, de business plan-ul proiectului, de design și de toate celelalte cumpărături pentru mobilarea, utilarea și decorarea casei". 

alo1

Dincolo de poze, vreau să vă povestesc cum mi s-a părut mie casa aia: perfectă. N-aș fi crezut că poți aranja în 40 de metri pătrați două dormitoare, un living, o bucătărie și o baie, fără să arate ca o locuință de tip militar sau a container de sinistrați. Dar se poate, Alice și Cosmin (asociatul ei) chiar și-au bătut capul. 

Stand in casa aia, printre toate lucrurile alea așa mișto făcute, mi-am dat seama care-s puncte forte ale locuintei imaginate de Alice și Cosmin:

alo2

Te muți în ea doar cu hainele și cu laptopul, pentru că ei ți-o livrează exact cum o vezi în poze. Cu tot cu canapea, pled, covor, becuri, perne pe pat, săpun la baie, linguri și furculițe. Vezi farfuria aia de pe masă? E a ta  și aia.

alo5

Spre deosebire de o casă obisnuită, sau de un apartament, care sunt potrivite pentru un anumit fel de oameni, casa asta este perfectă pentru tot felul de oameni:

  • - un cuplu care are un teren mișto și deloc răbdare să-și construiască o casă. 
  • - e bună de făcut cadou fiicei, sau fiului, la majorat.
  • - poți să o pui pe un TIR și s-o duci pe malul Marii Negre, sau undeva în Grecia, pe un teren din apropierea Mediteranei.
  • - dacă ai deja o casă mare și mișto, cu o curte cât toate zilele, merită să iei și o casă de-asta. S-o pui lângă lac, pentru oaspeți, sau în fundul livezii, pentru momentele când vrei să te relaxezi doar tu cu tine.
  • - dacă vrei să pornești o afacere în turism, vei constata că e mai ieftin să cumperi 5-6 case de-astea, pe rand, pe măsură ce te extinzi, si să poți caza decent 20-25 de oameni, decât să construiești, timp de un 3-4 ani, un viloi oribil si mereu prăfuit si neterminat, intr-o curte plina de moloz. 
  • - se potrivește și celor doi ingineri care-ți ridică pe câmp un ansamblu de blocuri, și rudelor in varstă de care vrei să ai grijă si pe care le vrei în aceeași curte cu tine dar fără să-ți afecteze intimitatea.
  • - e buna si de centru de workshop-uri, si de firma de servicii , si de cabinet medical, si de...

alo6

De ce înșir aici doar scenarii care presupun ceva bani în cont? Pentru că nu e o casă ieftină (deși dacă te apuci să o faci singur, vei plăti mai mult, pe proiectant, designer, materiale de construcții la prețuri mai mari). Nu e pentru sinistrați, nu e pentru tineri căsătoriți care isi cresc copilul cu doua salarii minime. Casa costă vreo 38.000 de euro plus TVA, pentru că are toate dotările: încălzire în pardoseală, aer condiționat, mașină de spălat, flori la fereastră…cam tot ce-ți trebuie într-o casă. Iar structura pe care e făcută este practic antiseimică.

alo7

"O s-o vindeți până să apucați să va întrebați "unde fac Revelionul?", i-am spus lui Alice după ce am vizitat si fotografiat casa. Ea n-a zis nimic. Are niște emoții....

alo9

ala2

O droaie de poze si de informatii cu casa-minune gasiti pe reinventinghome.ro sau pe facebook, iar dacă ți-a plăcut acest text deschide și unul din aceste linkuri: 



 

 

Citeşte mai departe ...

micuța mâmâită

"M-a mat omu' ăla o ou, mă măteam cuminte ma magazin", mi-a spus fetita, privindu-ma fix. Abia cateva ore mai tarziu, am inteles ce-a vrut sa spuna: "Mi-a dat omu ăla un ou (kinder) pentru ca stateam cuminte la magazin".

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

De ce a chiulit Klaus Iohannis la Bruxelles? Ca să facă niste poze de căcat.

Toată lumea se întreabă de ce a absentat Klaus Iohannis la reuniunea dedicată Brexit, a Consiliului European de miercuri seară. N-a făcut-o, cum cred naivii, ca să se plimbe, cu soția, în parcul arheologic din Pompei. Nu. A fost la Pompei, în miezul celei mai spectaculoase civilizații europene a tuturor timpurilor, dar s-a dus ca să o sfideze. Să le arate că el e un gherțoi, iar soția sa îl merită pe deplin. Uite dovada:

ior1

În această imagine, vedem cum NU se poartă niciodată șosetele, articol vestimentar care se ancorează de doar două reguli: fie sunt de culoarea pantofilor (când ești genul clasic, british), fie de culoarea pantalonilor (când ești uno italiano vero). Șosete negre la pantaloni albi și pantofi maro poartă doar gherțoii

Iat-o și pe ravasitoarea sa soție:

ior3

La frumoasă plimbare din Pompei, Carmen Iohannis a purtat cea mai scurtă rochie purtată vreodată de soția unui președinte. Alte soții de presedinți poartă rochii mai lungi si cand joacă tenis de camp. Carmen e, insa, pe alta frecventă si, fiind soția unui gherțoi cu șosete negre la pantaloni albi și pantofi maro, totul e în regulă. Chiar se potrivesc, nu? 

 

Acum aduceti-vă aminte de pozele lansate alaltăieri si ieri in spatiul public:
... si bucurati-vă: putea fi mai rău!
 
 *******************
 Cartile mele sunt in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas, dar si pe net, aici: 
https://edituraunivers.ro/book-author/bogdan-stoica/
... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6
Citeşte mai departe ...

Si politia romana face gafe de imagine. Uite-o pe ultima.

La Coca-Cola, sau la Orange, de exemplu, se numeste manual de identitate vizuala. E o cartulie in care scrie tot: ce font, ce culoare, ce fundal, la ce distanta de margine, etc cand folosesti insemnele brandului. Nu ai voie sa iesi din manualul de identitate vizuala niciodata, pentru a mentine brandul unitar. Si la Politia Romana cred ca exista asa ceva. Faza e ca cel care se ocupa de imaginea institutiei nu e tot ala cu tipul care detine si a citit manualul. Ca daca era acelasi tip, nu aparea pe facebook poza asta:

grade3

Nu v-ati prins ce e in neregula cu imaginea? Ia uitati-va mai de aproape:

grade2

Nici acum nu se vede nimic ciudat? Mbine. Ia vedeti acum:

grade1

Acum v-ati prins: tipa aia blonda si misto si-a pus gradele invers pe uniforma. In loc sa fie stelele la umar si nasturele langa gat, la ea sunt invers.

Si e pacat. Lasa senzatia ca femeile din Politia Romana sunt doar de decor. Ca blondele sunt proaste. Ca... nu mai continui, societatea e si asa destul de misogina. Stiu o droaie de politiste misto. Nu merita ca, din cauza ca tipul care posteaza pe facebook si blonda din imagine habar n-au cum arata si cum se poarta gradele pe uniforma, toate politistele sa arate a proaste inutile.

Cum ziceam: pacat. 

Poza e de la Salonul Auto București 2018, unde politia a venit cu două simulatoare pentru derapaj lateral și răsturnare. Vi le recomand calduros pe amandoua, pentru ca va pot schimba total ca soferi.

******************
citeste si:
******************

Cartile mele sunt in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas, dar si pe net, aici: 


https://edituraunivers.ro/book-author/bogdan-stoica/

... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6

 
Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica