www.bogdanstoica.ro

Despre ultimul text al lui Andrei Pleșu și despre femei

Fosta vedetă e eternă şi ubicuă. La noi, ea are însă o consistenţă aparte, ceva între exasperant şi pitoresc, un amestec de candoare zoologică şi obrăznicie veselă, de agresivitate fudulă şi nesimţire colocvială. Fosta vedetă de tip vechi nu avea încă mijloacele de care dispune fosta vedetă de tip nou. Nu se simţea neapărat bine în localurile „fine“, nu conducea jeep-uri năprasnice, nu avea smartphone ultimul răcnet. Acum, noile foste vedete au intrat în expansiune. Pe stradă, la restaurant, la televiziune, ele sînt de neocolit. Ne populează viaţa de fiecare zi, ne invadează intimitatea, ne impun codul lor de comportament. Suntem prizonieri. Şi dacă protestăm, facem figură de boşorogi „elitişti“, incapabili să se „branşeze“ la exigenţele vremurilor noi.

Să ne înţelegem. Fosta vedetă la care mă refer nu este o categorie socială sau simptomul unei denivelări culturale. O poţi identifica în toate straturile societăţii, dar, mai ales, în noua nomenclatură, între proaspeţii îmbogăţiţi, în „noua burghezie“ cu venituri şi cariere confortabile. Fosta vedeta tradiţională era, mai curînd, un produs al sărăciei, un epifenomen al periferiei, un efect secundar al dezordinii axiologice. Fosta vedeta contemporană este, oricît ne-ar întrista să spunem asta, unul dintre rezultatele nedorite ale schimbării din Decembrie 1989. Libertatea e, încă din Rai, un dar cu două tăişuri. O poţi folosi greşit. La fel – democraţia. Egalitarismul ofensiv pînă la necuviinţă, arbitrarul noilor ierarhii, suspensia regulilor, averile nemuncite, satisfacţia tribală de a-ţi etala bunurile, toate la un loc produc un tip uman care riscă să devină o adevărată toxină publică: te izbeşti de el la fiecare pas, nu-l poţi reforma, nu-l poţi contesta, fără să fii acuzat de aroganţă, fandoseală discriminatoare, lipsă de îngăduinţă creştinească.

Spre deosebire de fosta vedeta „clasică“, înclinată să se simtă bine mai degrabă în mediul ei, între cei din aceeaşi făină cu ea, fosta vedeta cea nouă se simte acasă oriunde. Peste tot. Ia imediat în posesie spaţiul în care se află. Dacă e la volan, îşi adjudecă ambianţa rutieră: „se descurcă“ impenitent printre fraierii care încă se conformează unei minime geometrii a traficului, parchează unde are chef (şi, preponderent, unde n-are voie). Frecvent, îţi taie calea vitejeşte cîte un „jipan“ condus, în 70% din cazuri (după statistica mea aproximativă), de foste vedete abia domesticite, care n-aveau cînd să-şi fi putut finanţa, prin performanţă profesională, un asemenea lux, şi care conduc cu telefonul într-o mînă şi cu tigara în cealaltă.

„Acasă“ se simt fostele vedete de tip nou şi la restaurant. De îndată ce se aşază la o masă, singuri sau cu rude şi prieteni, ei îi evacuează psihologic din sală pe toţi ceilalţi clienţi. Dacă ai ghinionul să nimereşti într-un local în care „petrec“ asemenea ipochimene, eşti anulat. Se vorbeşte tare, se rîde cu sughiţuri, se fac glume cu apropo, se povestesc lucruri de tot soiul, în general neapetisante… Eşti condamnat la indiscreţie. Afli, din sonore conversaţii telefonice, ce simte comeseanul pentru Maricica, ce boli are mama, ce au de făcut imediat subalternii din firmă etc. Din taclaua convorbitorilor, ajung la tine, în ample torente de decibeli, opinii politice tranşante, ipoteze despre dezastrul din Apuseni şi de pe lacul Siutghiol, relatări picante despre şefi, vecini, cumnaţi şi soacre. Oamenii se simt bine. Nu cred în chestia cu „spaţiul public“. Peste tot, se poartă destins, ca la ei în bucătărie. Copiii aleargă urlînd printre mese, se cere muzica mai tare, se alunecă des spre vorba în doi peri şi gluma deşucheată. De obicei, masa e dominată de o matroană volubilă, „sufletul“ petrecerii, încîntată de sine, provocatoare, învestmîntată strident şi trăgînd zglobiu cu ochiul spre mesele vecine, ca să-şi verifice şi să-şi consolideze succesul.

Textul de mai sus nu-mi aparține. A fost scris, zilele astea, de Andrei Pleșu, în Dilema Veche, și este dedicat femeilor. Eu doar am înlocuit "țoapă" din textul original, cu "fostă vedetă", tocmai că să-i demonstrez lui Andrei Pleșu, fostă vedetă a politicii, literaturii, filozofiei și mai știu eu a cui, că a publicat un text prost si ca este fix personajul despre care scrie. Ca si "toapa" la care se refera, Andrei Plesu este plin de candoare şi de obrăznicie cand scrie de rau despre oameni politici care i-au oferit o cariera. Bantuie localurile fine, s-a plimbat cu masini năprasnice, a facut parte din noua nomenclatură, a avut o cariera confortabila. Nu stiu cum are tupeul sa scrie despre averi de nejustificat prin performanţă profesională.

Am mai văzut oameni în faza asta. Sunt foste vedete. Oameni care conduceau ministere, care tăiau și spânzurau, care dictau viața sau moartea, prosperitatea sau ratarea. Pe toți, fără excepție, roata politică i-a aruncat, la un moment dat, în șanț. Unii dintre ei s-au ridicat și au început o viață nouă, discret, fără să se vaite. Alții, ca Pleșu, s-au supărat. S-au supărat ca birjarii care au văzut, în fața gării, primul automobil pe care scria "taxi".

In loc sa se mire ca există femei frumoase, tinere si destepte, care castiga bani frumosi si nu-si incep ziua cu lecturi din filozofi romani, Andrei Plesu ar trebui sa mediteze la faptul ca ratează, în aceste zile, momentul în care îți dai seama unde te afli, in viata, si iti dai seama ce subiecte iti mai sunt accesibile, ca publicist. Din perspectiva asta, a retragerii decente, fără frustarea că nu mai ești ce-ai fost, Andrei Pleșu are de învațat masiv de la nenorocitul ăla de Ion Iliescu, care s-a dus acasă după ce a înțeles că nu mai suportăm să-i vedem moaca și să-i citim prostiile. Plesu putea sa scrie textul, in aceeasi cheie, avand ca subiect manelistul roman. Sau politicianul roman. Sau fotbalistul roman. Faptul ca se ia, in schimb, de femeile care ignora batraneii ca el, spune ceva.

Încerc, cât pot, să ignor că acest text anti-femei moderne este scris de un tip gras și destul de puțin simpatic, care a fost, când vârstă îi permitea, extrem de pasionat de sexul frumos. Încerc să nu-mi imaginez că pană și un tip deștept ca Andrei Pleșu se poate supăra ca văcarul pe sat doar pentru că unele tipe tinere și mișto nu numai că nu-i citesc cărțile, dar nici nu se mai lasă cucerite de anvergură lui intelectuală. Ba, mai mult, nenorocitele dracului și-au permis să se uite și la burta imensă a lui Pleșu, și la vârstă lui, și l-au și ignorat ultima oară când s-a dus si el, ca gloriosu' remarcabil, la mall....

Încerc și să nu folosesc expresia aia, cu "acrii strugurii când nu ajungi la ei".

 

cumpără o carte mișto pentru o tipă mișto:

w1 w2 w3 w4

Read more...

Domnu' Plesu, mai usor cu beliganu' pe scari, da?

Pe adevarul.ro, Andrei Pleșu il cearta pe Radu Beligan, pentru ca il sustine pe Ponta. Si pun pariu ca Radu Beligan n-o sa-i raspunda. Imi permit s-o fac eu, nu pentru ca as fi vreun fan al actorului, ci pentru ca imi vine sa vomit ori de cate ori vad un tip atat de talentat si cu o minte atat de spectaculoasa debitand asemenea ipocrizii.

Ce spune Pleșu despre Beligan: "(...) întregul eşafodaj, cu greu întreţinut, al admiraţiei mele s-a fisurat deunăzi, în urma unui ”incident” în aparenţă minor. Aţi simţit nevoia, la vîrsta dvs., la statura dvs., să vă legaţi numele de un caraghios. Spectrul ”stadionului” de tip coreean a reapărut în biografia dvs. într-un moment în care nimic nu-l mai poate justifica. Asta înseamnă că m-am înşelat. Că, înainte de 1989, nu aţi negociat util, sacrificîndu-vă de dragul teatrului, ci că ceva inexplicabil vă atrăgea în sfera puterii, oricît de pătată era ea. Ca şi acum. Puterea talentului dvs., puterea minţii dvs. nu vă satisfăceau. Ca şi acum, voiaţi să fiţi în preajma celeilalte puteri, oricît e ea de trecătoare prin comparaţie cu puterea prestigiului dvs. profesional. Voiaţi, ca şi acum, să fiţi mai curînd pe scena ştabilor, decît pe aceea a colegilor dvs.(...)".

Pe bune, daca mesajul asta ar fi fost scris de un tip care sta in Damaroaia, i-a vazut toate piesele lui Beligan, platind bani pe bilete la teatru si se simte de-a dreptul violat in admiratia lui pentru acest actor, n-as fi suflat o vorba. Dar textul este scris de Plesu, un tip care n-a ezitat niciodata sa se apropie de sfera puterii, cum bine zice chiar el. De fapt, tot pasajul de mai sus i se potriveste perfect lui Andrei Plesu:

  • - ceva inexplicabil l-a atras în sfera puterii, oricît de pătată era ea;
  • - a vrut să fie în preajma celeilalte puteri, oricît e ea de trecătoare;
  • - voia să fie mai curînd pe scena ştabilor, decît pe aceea a colegilor.

Dovada?

  • 1990-1991 - Andrei Plesu este ministrul Culturii in guvernul FSN
  • 1997 -1999 - Andrei Plescu este ministru de Externe in Guvernul CDR, numit de PD 
  • 2000-2004 - Andrei Plesu este membru al CNSAS, sustinut de PD 
  • 2004-2005 - Andrei Plesu este consilier prezidential al presedintelui Basescu

As trage linie, sa socotesc, care dintre cei doi, Radu Beligan si Andrei Plesu, a dus o existenta mai neutra politic. Care dintre ei a mancat mai mult rahat politic, care a beneficiat de mai multe avantaje, care a stat mai mult pe langa ştabi politici si care s-a vandut pe doi lei murdari provenind de la politicieni. N-o s-o fac. S-o faca Plesu, in urmatorul lui editorial.

Poate ne explica Pleșu si de ce se ia doar de tipi la fel de tari ca el, dar care sustin oameni care nu-l plac pe Basescu. Pentru ca daca nu vorbim despre băsism disimulat in intelectualism rafinat, nu poate fi decat gelozie, maestre Pleșu. De-aia nasoală, de ofticos....

De-aia vă și dedic acest text, domnule Plesu. Pana mea, v-am citit toate cărțile, v-am savurat toate aparițiile tv. Am halit și glazura de căcat politic de pe cariera dumneavoastră tocmai pentru că gustul scrierilor dumneavoastră era demential de misto. Cum ati zice dumneavoastra, am fost, mereu, gata să uit, pentru ca nu poţi să excomunici brutal opera din teritoriul valorii. Dar pe subiectul Beligan n-aveti voie sa va dati cu parerea decat ca expert in endorsement penibil.

cumpără o carte mișto pentru o tipă mișto:

w1 w2 w3 w4

Read more...

De ce e foarte nasol sa fii Plesu sau Liiceanu zilele astea

Mai stiti de ce s-a luat Andrei Plesu de Radu Beligan? Pentru ca a considerat impardonabil faptul ca un om cu notorietate lui Beligan sa-l sustina pe Ponta si nu pe omul ales de Basescu, cel care l-a hranit pe Plesu ani la rand, oferindu-i diverse posturi, de la ministru la consilier prezidential. Din cauza ipocriziei manifestate in raport cu Radu Beligan, Plesu si-a luat-o intr-un asemenea hal de la actori, jurnalisti, analisti si bloggeri, incat a mai marait o data scurt, invocand dreptul la opinie (pe care nu i-l acorda si lui Beligan), si-a tacut. 

Dar azi a fost reluata poezia anti-Beligan, in varianta lui Gabriel Liiceanu. Alt basist declarat! Si bineinteles ca reactia a fost aceeasi: s-au repostat pe facebook citate in care Liiceanu il pupa in cur pe Basescu, iar textul sau este ridiculizat.

Dupa episodul Plesu, eu unul as fi anticipat aceasta reactie. Iar Liiceanu e mult mai destept decat mine. Si-atunci, de ce a facut-o?

Pentru ca trebuie, ba.

Pentru ca e ordin. Iar ordinul se executa, nu se discuta.

Credeti ca Liiceanu n-avea altceva mai bun de facut decat sa scrie despre Radu Beligan si despre un demers petrecut acum doua saptamani, interval de timp egal cu o suta de ani, in televiziune? Eu cred ca avea. E o toamna incredibila, forfota umana specifica verii s-a dus, agresiunea tentatiilor de tot felul s-a terminat, frunzele isi schimba culoarea, parcurile sunt superbe, poti citi afara, in hamac, poti sa bei un ceai cu prietenii bucurandu-te de soarele bland.... E anotimpul inspiratiei pentru unul ca Liiceanu, va spun eu. 

Dar daca trebuie.... aia e. Te duci frumos si faci ce trebuie. 

Mi se pare cretin, de-a dreptul, sa spui ca Radu Beligan e un mercenar nemilos al PSD, care se foloseste, intr-un mod malefic, de uriasa sa influenta asupra romanilor ca sa-l faca presedinte pe Victor Ponta. Pentru ca sunt doar doua explicatii pentru endorsement-ul facut:

  1. fie Beligan a luat cateva sute de euro, cum ia Andi Moisescu cand este MC la o petrecere de companie;
  2. fie Beligan chiar il place pe candidatul PSD. Pana mea, cati ani are Beligan? Doua sute? Pai toti cei de varsta lui tin cu PSD-ul....

De fapt, nici nu conteaza. Radu Beligan e doar cunoscut. Fie ca spui "beligan" sau "eugenie", e tot aia. Nu se intampla nici un declic emotional. Beligan nu e un lider de opinie. Nu mai e atat de popular, lipsind de la televizor. Si nu cred ca parerea lui despre Ponta conteaza, electoral vorbind.

De-aia cred ca Plesu si Liiceanu au fost pusi sa se ia de el. Si tot de-aia cred ca e foarte nasol sa fii Liiceanu sau Plesu, zilele astea. Sa nu puteti voi, bai, sa va bucurati de toamna asta superba, de frica sa nu va injure lumea pe strada ca va luati aiurea de un batranel ramolit.....

cumpără o carte mișto pentru o tipă mișto:

w1 w2 w3 w4

Read more...

Cum te-ai simti afland ca Bianca Dragusanu voteaza exact ca tine?

Din punct de vedere politic, suntem ca pe vremea dacilor, cand cine nu vota cu Burebista, se trezea cu un bat in cur, oferit zeilor. Ne luam dupa sefi, dupa influentii din domeniul nostru de activitate, sau, in cel mai rau caz, i-am votat pe cei care ne-au dat sacose in campania electorala.

La fiecare rand de alegeri, e la fel: ne lipim ca niste cretini de televizoare, ascultand cum se fut in gura Basescu cu Ponta, Antonescu cu Tariceanu, Vadim cu Gigi etc. De parca ar fi vreunul relevant. De parca ar spune vreunul adevarul. De parca are vreunul o agenda facuta pe baza interesului public.

De ce nu ne-am lua dupa ratacitii din presa? Ma refer la oamenii extraordinari de existenta carora am aflat, in ultima perioada. Nu zic ca sunt niste modele politice valide, sau reprezentative. Dar tot sunt convins ca ar avea o influenta majora asupra celor multi.

Pentru mine, de exemplu, ar fi de maxim interes sa aflu cu ce partid ar vota medicul scapat cu viata din accidentul de avion din Apuseni, mama si tatal pustoaicei murita tot acolo, sau cei trei moti-eroi. 

N-ar fi misto sa aflam ce partid ii place cel mai mult lui Mihai Nesu?

Are cineva idee cu cine voteaza Doroftei, sau Mihai Leu?

Dar Hagi?

Parintii bebelusilor prajiti la Maternitatea Giulesti?

Parintii fetitelor violate la Ploiesti de pedofilul Frumuzache?

Cartarescu ce voteaza? Sau Dan Puric?

Nu va faceti griji ca unele partide sau unii politicieni ar beneficia nemeritat de sustinere din partea unor persoane atat de populare si de indragite. Exista si reversul medaliei. Se prea poate ca Andrei Plesu si Antonia sa placa acelasi politician, iar Florin Salam si Cristi Minculescu si voteze aceeasi sigla...

Apropo: tu cum te-ai simti afland ca Bianca Dragusanu voteaza exact ca tine?

Read more...
Subscribe to this RSS feed
© 2017 Bogdan Stoica