www.bogdanstoica.ro

noua motive sa faci networking de afaceri

Cand m-a intrebat Alexandra daca vin sa tin un speech despre networking mi s-a parut normal sa zic da. Pana mea, daca nici eu nu fac networking nu mai face nimeni. In presa, in consultanta de imagine, chiar si in fotografie, doar networking-ul genereaza clienti. Nu dai un anunt pe net "rezolv crize de imagine" si pac, te angajeaza X! Plus ca Alexandra este un organizator de mama-mama, mie nu-mi mai iese din cap ca tipa e capabila sa asigure cazarea a trei mii de oameni, in fiecare an, intr-un loc unde eu nu reusesc sa gasesc o nenorocita de camera... Mi-a placut si ca o sa am ocazia sa ma revad cu Razvan Tudor si sa-l cunosc pe Marius Stefan, doi tipi foarte misto, de la care chiar ai chestii de invatat, mai ales daca esti mai nou in ale business-ului. 

Asa ca m-am dus. Scena, microfoane & shit si vreo 200 de oameni. Printre ei, o droaie de figuri cunoscute, inclusiv oameni care se descurca grozav si care nu par sa aiba nevoie de un sfat. Ce era sa le zic? Ca eu nu-s speaker profesionist, iar cand vorbesc liber, scap cuvinte care n-ar trebui spune in asemenea medii. 

Asa ca le-am spus sa fie curiosi, ca mine. Eu sunt capabil sa toc la cap un om, cu intrebarile, pana ii da sangele pe nas, numai din curiozitate. Curiozitatea a fost cea care mi-a permis sa cunosc oameni, sa aflu de la ei ce-i preocupa si, cu ocazia asta, sa aflu cum i-as putea ajuta sau ce ar putea cumpara de la mine. Si cum chestia asta nu e unidirectionala, am si spus acelor oameni o droaie de chestii despre mine. Si a functionat, fie am descoperit eu ca am nevoie de ceva de la el, fie a descoperit el ca inca nu stia exact cu ce ma ocup eu.

Le-am spus si sa nu faca networking cu entitatile publice si sa nu se conecteze la sursele de bani publici decat daca au un business foarte mic sau foarte mare. Cand esti mic, nu ai ce sa vinzi atat de valoros incat o primarie care nu-ti plateste la timp sa te lase cu angajatii neplatiti. Cand esti mare, ai suficiente mijloace sa pui presiune pe entitatea aia publica care nu-ti da ce ti se cuvine. Cand esti, insa, o firma de marime mijlocie, riscul este enorm. Te poti dezechilibra oricand, pentru ca nu esti nici usor sa treci peste val, nici mare sa ramai stabil. In plus, mai esti si vizat de clientela de partid, care nu se multumeste cu contractele mici, din lacomie, si nici nu ajunge la contractele mari, de prosti ce sunt. 

Le-am spus si sa fuck clientii mari. Un client mare este, de cele mai multe ori, un client-problema. Fie te va tine ocupat atunci cand ai putea sa lucrezi pentru un client la care tii, fie iti va impune conditii ce aduc dupa ele cheltuieli si investitii, fie o sa te simti ca intr-o menghina ori de cate ori trebuie sa plateasca. Eu mi-am furat-o asa, lucrand ca fotograf pentru o mare organizatie comerciala. Timp de un an, am facut fotografii pentru ei si de doua ori pe saptamana, si in weekend, si in conditii deosebite. Vreo 80 de sedinte foto, in 365 de zile. La final, am constatat ca tot profitul afacerii a trebuit reinvestit in scule, epuizate moral de lucrul intensiv, dar si ca, foarte important, am traversat un an intreg fara nici un alt client nou.

Le-am spus si sa-i monitorizeze pe cei care fac acelasi lucru cu ei. De la unii vor invata cum sa nu greseasca, iar de la altii cum sa puna in valoare un produs sau un serviciu. Pe unii ii vor putea imita cu succes, iar pe altii ii pot inlocui, daca le sunt superiori. Le-am spus sa nu confunde lumea afacerilor cu mersul in acelasi autocar, ca prietenii, spre mormantul lui Arsenie Boca. Nu trebuie sa ajungem toti la destinatie. Daca cineva se ridica de pe scaunul ala bun, de la geam, sau pica pe culoarul dintre scaune si nu se mai poate ridica, e in regula sa-i iei locul. Faci afaceri pentru tine si pentru ai tai, nu pentru cei din autocar. Nu e ok ca cineva sa fie luat cu forta de pe scaunul lui iar daca vezi asta in autocar, e bine sa-i iei apararea celui slab, pentru ca maine poate fi randul tau.  Si cu asta le-am spus si sa adere la grupurile patronale sau profesionale. Doar asa, in grup, vor gasi forta sa schimbe ceva ce ii incurca. 

I-am sfatuit si sa nu dea spaga si despre cat rau faci propriei firme atunci cand accepti sa cotizezi la buzunarul unui tip in pixul caruia sta o factura mare de-a ta. Retine ca atunci cand dai spaga la o lucrare sau la o livrare, fie ti-ai scumpit marfa, fie ai facut-o mult mai proasta decat putea fi. Scoate-ti clientul la masa, cumpara-i ceva de ziua lui, imprieteneste-te cu el, dar nu-l plati sa fie indulgent cu marfa ta proasta si scumpa. Vei deveni rapid victima unui concurent de-al tau. 

Le-am zis sa nu ezite sa faca fapte bune multe si marunte. Sa inveti un copilandru o meserie, sa trimiti un om de-al tau sa repare ceva gratis cuiva, sa mediezi o intalnire intre doi oameni care se cauta fara sa stie unul de existenta celuilalt sau sa spui si altora ceva la care te pricepi foarte bine te va ajuta sa ramai sanatos la cap si ramai conectat la lumea reala. Pe bune, daca intri pe mana mea, poti sa afli cate poti sa faci pentru altii chiar daca tot ce detii este o simpla masina de umplut sifoane. 

Am uitat sa le zic de tupeul ala bun, despre curajul de a folosi toate parghiile care-ti stau la dispozitie, atunci cand simti ca cineva, care flutura o legitimatie pe care scrie "statul roman", te trateaza cu rea credinta sau cu nesimtire. Oamenii astia se simt puternici si intangibili tocmai pentru ca nimeni nu-i reclama si nu-i da in judecata. Tupeul asta nesimtit dispare insa atunci cand numarul reclamatiilor pe numele lor creste, de la luna la luna, sau cand numarul proceselor pe care le are institutia respectiva e tot mai mare din cauza lor. Am uitat sa le zic si sa nu faca networking cu oamenii politici, nici macar din dorinta de protectie. Si sa nu se teama de ei, oricat de puternici si influenti s-ar da, pentru 99% dintre ei sunt oameni care n-au reusit, altfel, in viata si pe care nu i-ar angaja nici dracu', in mediul privat.

N-am uitat sa le zic lucrul pe care mi l-am impus, acum ceva ani. Sa imbogatesti un om pe care-l cunosti, din anturajul tau, de pe strada ta, din orasul tau. Serios. Chiar daca multi dintre noi suferim de “ce, sa-si ia X masina scumpa pe banii mei?”, sa faci din oamenii din anturajul tau, de pe strada ta, din orasul tau, niste oameni prosperi, este un lucru foarte bun. Cu cat lor le va merge mai bine, si tie iti va fi mai bine. Cumpara de zece ori de la acelasi om si o sa incepi sa-l cunosti, o sa vorbiti mai mult, sa descoperiti ca aveti in comun unele filme, locuri, pasiuni, ca si fiica lui si fiica ta intampina aceleasi dificultati la chimie, si, cu timpul, ca ce vinzi tu e mai bun sau mai ieftin decat ce cumpara el, din alta parte. Cu timpul o sa intelegi ca daca-ti cumperi muraturile de la vecina ta din stanga, iti speli masina la vecinul din dreapta si iti faci mobila la cel de peste drum, vei avea niste vecini prosperi, adica niste vecini buni, siguri, pe care poti conta, la greu. 

 Volumul 3 din Tipul din filme nu exista, este disponibil, din 9 februarie, pe site-ul Editurii Univers. Ai linkuri de comanda pentru toate cartile mele mai jos:

w1w2w3 w5w4w6  

 Pachete-Cadou, numa' bune de dat tipelor misto de Valentine's Day, Dragobete, 1 Martie si 8 Martie. 

© 2017 Bogdan Stoica