www.bogdanstoica.ro

Trip301, locul din Ploiesti care o sa va rupa capul. Am zis!

Deci, sunt foaaarte multumit. Am vazut niste randari si un santier promitator, pe locul unde va fi Trip301, un mega-loc, daca e sa ma intrebi pe mine. Cu teatru intr-o seara, stand-up in alta, live cu cover-uri in alta. Cu pereti de lemn si bar din cupru. Cu parchet alb si niste decoratiuni cum n-ati vazut, inca, in Ploiesti.

O sa se bea vin, nu prostioare colorate.

Si n-o sa ai loc inauntru, daca te porti ca un bou. 

Notati, da? Trip301. 

 

UPDATE - Aproape GATA

Cum ajungi jurnalist

Cum ajungi jurnalist

Din capul locului, trebuie spus ca parerile sunt impartite. Predicatori de teoria jurnalismului spun ca n-ai ce sa cauti in profesia asta daca nu ai studii indelungate, temeinice si constante in domeniu. Altii cred ca poti sa ai studiile facute in Tara Jurnalismului, daca ti-e lene si nu esti dispus sa pleci din redactie la 12 noaptea, poti sa te duci acasa. Si, eventual, sa te impusti. 

Toti cei care sunt mandri ca practica meseria asta la un nivel peste medie gresesc la fel de mult cand se uita la incepatori. Nu studiile te fac jurnalist, ci spiritul de observatie, cheful de scris,  cheful de a-ti citi confratii de meserie si capacitatea de a discerne intre bine si rau. Nici munca de ocnas nu ajuta: poti sa stai peste program in fiecare zi, daca esti inapt pentru meseria asta, stai degeaba. 

Si atunci, de unde stii daca esti bun de jurnalist? Raspuns: nu stii pana nu incerci. Asta chiar daca ai facut studiile de profil in prealabil. Exista, totusi, cateva indicii care te pot ajuta sa-ti dai seama daca merita sa-ti bati capul. Mai exact, daca in lista de mai jos, poti sa raspunzi numai cu "Da", esti pe drumul cel bun.

1. Esti dispus sa faci asta gratis? Adica, sa nu fii platit deloc, vreo doua luni, si alte doua sa iei bani cat o cusatoreasea dintr-un infern metalic si calduros, la Mizil? 

2. Ai curaj sa semnezi ce-ai scris? Adica sa-ti asumi niste epitete mai tari, niste comparatii mai dure, sau niste concluzii deloc bune pentru altcineva?

3. Esti cat de cat la curent cu ce se intampla in jurul tau? 

4. Exista vreun domeniu de interes public in care tu sa fii macar un mini-expert? Orice, de la medicamente la cauciucuri de iarna? 

5. Te face ceva sa vibrezi, in afara de o tipa (daca esti barbat), sau o geanta Hermes (daca esti femeie)?

Ai raspuns cu da? Atunci continua sa citesti. Si cand termini, intra pe toate site-urile de stiri, cumpara-ti ziare, asculta posturile de radio si urmareste posturile tv. Cand termini asta, sa stii ca esti inca un nimic. Mai ai de descoperit blogurile, site-urile institutiilor, lumea culturala, politicienii, sportivii, vedetele mondene, curvele si interlopii. O sa-ti ia minim un an sa ajungi sa vezi orasul in care locuiesti prin ochii unui jurnalist. 

Partea buna, in aventura asta profesionala, este ca dupa cateva saptamani, iti iei nasul la purtare. O sa incepi sa vezi fracturile de logica din relatarile de presa si minciunile din discursul public al vedetelor zilei. O sa stii, intr-o zi, ca tu puteai sa spui cutare chestie mai bine. Sau s-o scrii. 

De fapt, despre asta este vorba. Despre modul in care asimilezi informatie si o difuzezi mai departe, prin filtrul tau, personal. Cu cat citesti si te informezi mai mult, cu atat filtrul tau va deveni mai performant, iar textele tale mai bune. 

Asadar, apuca-te sa scrii. Daca scrii bine, cineva te va citi. Iar cand numarul celor care te citesc este de macar 50 de ori mai mare decat numarul de persoane pe care le citesti tu, esti jurnalist, desi nu vei fi, neaparat, in avantaj. Din pacate, in multe redactii locale se face inca jurnalistul ala de lemn, stupid, centrat pe institutii. Asta pentru ca, fie sefii tai din redactie sunt genul de cretini crescuti pe acolo, fie de acolo vin banii de salarii. Iar colegii tai - ei bine, la fiecare patru ani, cand se schimba sistemul, oamenii, contactele - ei sufera de lipsa de stiri. De prosti, evident. Stirile sunt pretutindeni, dar ei nu le mai vad.

Toti pleaca de-acasa, spre serviciu, surzi la dramele care se aud dintre peretii blocului in care locuiesc. Apoi traverseaza cate o bucata de oras, mustind de viata si de lucruri care se intampla, pe care nu le mai vad. Petrec timp intr-un trafic de cacat din motive pe care ei le-ar putea afla, destul de usor. Apoi ajung in redactie si se apuca sa sune - unde dracu'in alta parte - in Casa Alba. La ei, simtul stirilor s-a atrofiat complet. Nu-ti vor fi nici buni colegi, nici indrumatori. Te vor trage inapoi, spre visul lor meschin, de a deveni, dupa cateva zeci de agende umplute cu prostii, purtatori de cuvant. 

E un trend specific romanesc. Afara, jurnalistul nu mai este o "rasa" de muncitor in comunicare, ci o specie in sine, cu zeci de rase. Diversitatea de titluri de presa a generat o concurenta uriasa si a facut loc diversitatii de nişe, ocupate, tot mai frecvent, de specialisti, care se adreseaza unui public tot mai avizat. Medicii ajung sa scrie anchetele despre sanatate, nu jurnalistii care au frecat usile institutiilor publice din domeniul sanatatii. Bloggerii, alesi de public, si nu absolventi de Facultati de Blogging, sunt cei care testeaza produsele noi, chiar inaintea presei specializate. La CNN sunt preferate filmarile video facute de amatorii prezenti in zona de conflict, pentru ca sunt mai credibile. Mass-media s-a intors, cumva, ca un ciorap, pe dos: publicul este rugat sa se specializeze in ceva si sa foloseasca platformele consacrate de jurnalism pentru a deveni cunoscuti, dar si pentru ca platforma sa-si pastreze prospetimea si relevanta. 

In toata schema asta, trebuie doar sa scrii cu onestitate, despre lucrurile la care te pricepi. Iti va face placere, si, cel mai probabil, nu va conta ca o faci gratis, la inceput. Apoi, incurajat de feedback-ul pozitiv, vei avea curajul sa semnezi, si vei incerca sa fii cat mai la curent cu ce se intampla in jurul tau. Si, daca nu cumva te plictisesti, vei ajunge sa vibrezi si la altceva in afara de o tipa (daca esti barbat), sau o geanta Hermes (daca esti femeie). 

podcastul facut cu Dragos Patraru e aici: VIDEO

cartile mele sunt aici...

w1w2w3 w5w4w6 w00
... si pe Amazon.

Secretele unei petreceri reusite pentru copii. Sa mor daca nu le stiu!

E complicat sa ai o petrecere reusita, dedicata copiiilor. Asta pentru ca, in pofida teoriei "ii prostesti cu confetti", copiii sunt niste musafiri/clienti extrem de dificili. Sunt sinceri, directi, iti spun in fata ce nu le place, cer ce vor si se asteapta sa primeasca. Iar cand copilul sarbatorit e chiar al tau, esti la foc mic, pana cand afli ca ultimul musafir a ajuns in siguranta acasa.

I-am facut ziua Mirunei in mai multe locuri. Din 10 aniversari, una a fost acasa, la doi ani. De la 3 ani, are petreceri cu invitati: doi, cinci, optsprezece. Si in fiecare an am avut emotii din cauza "logisticii". Ba venea zana cand astia micii se jucau si pleca cand aveau chef de ea, ba nu erau de ajuns baloane roz, ci numai galbene (!!!), ba o fata se lovea sau un baiat bea din sucul altuia (tragedii, nu gluma!).

Si asa am ajuns, cred, in postura sa simt ca pentru unii, va fi ok sa fac cateva recomandari. Asa ca le fac: 

1. Renuntati la petrecerile de acasa. Daca nu locuiti la Disneyland, copiii vor reusi sa se plictiseasca sau sa intre in conflict, din cauza spatiului prea mic.

2. Nu va zgarciti cu distractia (animatori, accesorii, etc). Mai bine taiati din alimente, oricum mananca in viteza, sa se poata juca in voie. In fiecare an, meniul de la ziua Mirunei a ramas neconsumat, pe jumatate. 

3. Daca alegeti o locatie dedicata petrecerilor de copii, puneti cele mai idioate intrebari, pentru a va asigura ca organizatorii s-au gandit la toate. De la un banal leucoplast pana la un loc unde sa-si astepte parintii fara sa stea in frig, transpirati, "ca urmeaza cealalta petrecere", totul merita evaluat.

4. Incearca sa duci tot tu, invitatii, acasa, dupa petrecere. Scapi de mamicile grijulii care striga, peste urletele de joaca, indemnuri ca "nu fugi, ca aluneci", sau "gata, ca transpiri". Scapi de bunica, care vrea, prima, de toate, de la balon la tort. 

5. Din locatiile folosite pana acum, pentru M, Sky Bowling a fost de departe cea mai buna alegere. In primul rand, pentru ca e loc berechet, e cald cand trebuie sa fie cald si perfect aerisit. In al doilea rand, pentru ca pistele de bowling, mesele de biliard si simulatoarele cu fise iti permit sa tii ocupat orice fel de copil, de la 3 la 14 ani. In al treilea rand, pentru dotarile impecabile. La aniversarea de 10 ani, pentru prima oara, M a baut sampania de copii dintr-un pahar de cristal, elegant, cu picior. In al patrulea, pentru ca fetele de acolo nu sunt niste simple ospatarite: se uita dupa pitici sa nu-si rupa capul, ii invata sa foloseasca jocurile sau regulile de la bowling, iar copiii se simt importanti.

6. Adu un fotograf bun si plateste-l cat merita. Eu fac poze ok, probabil ca si tu, dar la final te simti aiurea ca tu nu apari in fotografii...

7. Tortul. Daca poti, cand dai comanda, fa un desen, cu carioci, pentru ca astia de la laboratoarele de cofetarie sunt ca mesterii aia de stil vechi: tu vrei un romb roz, el iti face un patrat verde "ca da mai bine". Eu, de exemplu, am avut noroc ca Mirunei i-a placut cum arata tortul livrat, dar ma felicit ca n-a fost si ea cand a fost comandat, sa fie dezamagita de diferente si ca "e altceva". Concluzie: nu mai comand, niciodata, nimic, la Delice.

8. Lasa pileala, stai pe faza tot timpul. Tu bei maine.

9. Planifica si memoreaza ce-ai promis. Daca lucrurile alea sunt importante pentru copilul tau, o sa le tina minte, si  sa-ti scoata pe nas omisiunile din "program".

10. Da, s-ar putea sa sune aiurea sa recomand un tort mare si scump, limuzina si posibilitatea ca piticul/pitica sa invite cati copii vrea. Insa, cand tragi linie la final, constanti ca ai o progenitura fericita la maxim, si ca totul a costat cam cat ai fi cheltuit daca stateai acasa si, pe langa "tort si confetti de prostit copiii", iti imbatai toate neamurile.

Cum minte Dan Diaconescu. Demonstratie.

Il ascult de trei minute pe Dan Diaconescu, la tv, si imi dau seama cat este de bun, in ceea ce face si cat de prosti ii sunt votantii. Fiti atenti la mesaj:

"Vreau sa reduc la zero taxa de prima inmatriculare, pentru ca astfel, rusii, bulgarii, ucraineenii isi vor inmatricula masinile in Romania. Cu cat vom avea mai multe masini pe sosele, se va vinde mai multa benzina, iar statul care retine trei sferturi din pretul benzinei, ca accize, ar castiga enorm de multi bani. Deci, daca taxa de prima inmatriculare ar fi zero, statul s-ar imbogati".

Suna misto, nu? Asta doar daca esti trepanat cu flexul, de mic. Dan Diaconescu a facut doar un exercitiu de manipulare. Romania a introdus  taxa de prima inmatriculare dupa Ucraina si Bulgaria, si nu si-a inmatriculat nici dracu' masinile la noi. Asta pentru ca acolo taxa este accesibila si procedura foarte putin birocratica. Sa zice, totusi, ca s-a schimbat trendul; daca unii, din alte tari, si-ar inmatricula masinile la noi, ar circula cu ele tot in tarile lor. Implicit, consumul de carburant in Romania ar ramane acelasi. La fel, incasarile din accize. 

Si asa o tine zilnic! Nimeni nu-i urmareste si demonteaza mesajele, ca lui Gigi Becali, desi piticul fara dinti e cu mult mai nociv pentru Romania decat va fi, vreodata, cretinul profund.

Sa nu uit: urez o saracie crunta tuturor votantilor PPDD. Meritati!

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica