Bogdan Stoica

Bogdan Stoica

Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp. 

Website URL: http://www.bogdanstoica.ro

Karaoke la Trip 301.

Zi de cacat ieri. Iar acasa ma asteptau "teme" cacalau, asa ca am zis pas. Si am luat-o spre Trip 301, locul unde se anuntase karaoke.

De principiu, rocker, deci urasc karaokele. Trebuie sa fiu mult prea beat ca sa renunt la decenţă şi să rag in public. Câteodată, foarte rar, recunosc, asist la spectacole de karaoke fascinat de cei care iau microfonul în mână şi se fac de râs câteva minute, apoi se aşează la mese de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Practic, mă duc la karaoke doar să râd de ... karaochişti.

Ei bine, şi acest drept, fundamental, la distracţie pe seama altora, mi-a fost luat ieri. Prima surpriză: Trip era full, pe la 22.30. A doua: nimeni nu cânta prost. Oraşul ăsta are un nucleu, probabil, de 100-200 de persoane cu voce, care şi-au făcut din karaoke un hobby, cum mi-am făcut eu din fotografie.

Nu mă interesează oamenii ăştia. Nu sunt amuzanţi, chiar dacă ei par să se simtă foarte bine. Cum spuneam, zi de căcat. Doar pentru mine, pentru ca lumea s-a distrat ff bine.

Unde sunt petrecerile karaoke în care toţi participanţii erau rangă? Unde se premia vocea care făcuse oamenii să se tăvălească de râs, nu să-şi apuce iubitele de umeri? Unde e karaokele de tip băieţeală? Habar n-am unde sunt toate astea. Dar dacă sunt pe undeva si stiti de ele, anunţaţi-mă şi pe mine. 

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

Toate ca toate, dar nu ne mai omorâți bebelușii

Au trecut săptămâni întregi de când statul român se chinuiește să afle ce anume a îmbolnăvit și omorât o geantă de bebeluși. Da, animăluțele alea mici, care nu strâng atâtea like-uri cât pisicuțele, dar care ne plac la nebunie, fie că sunt sau nu ale noastre. Ieri a mai murit unul. A mai murit unul săptămâna trecută. Alți câțiva sunt în stare critică, prin spitale.

N-o să deschid acum rana adâncă a acțiunii statului român de dinainte ca subiectul bebelușilor să devină subiect de breaking news. Am amintiri personale atroce cu fiica mea, cu febra 40, cu care m-am băgat în față, ca un nesimțit, la spitalul de pediatrie din Ploiești, pentru că simțeam că o pierd. Și n-o să uit niciodată cum a reacționat inițial tâmpita aia de asistentă dar și cum și-a schimbat poziția după ce am spus că sunt jurnalist. Poziția da, competența nu. Soluția ei era doar o fiolă de algocalmin, de parcă eu voiam doar să-i scad febra fiicei mele, pentru vreo oră-două, nu să aflu ce a declanșat-o. A fost ultima oară când m-am dus în jegul ăla de spital. De atunci, pentru fiecare problemă gravă de sănătate a celor dragi m-am dus la București. Așa că pot să-mi imaginez, fără să greșesc prea mult, cum s-au purtat medicii din Argeș până să ajungă la știri, pe tv.

Mă uit, în schimb, stupefiat, la acțiunea de după breaking news. Nu mă mai refer la medici, care s-au mobilizat și își fac meseria. Mă refer la autoritățile sanitar-veterinare și de sănătate publică, care se dau cap in cap negasind sursa infecției.

E apa. Nu e apa. E laptele praf. Nu e laptele praf. Sunt portocalele. Nu-s portocalele. Si finalul, apoteotic: „Nu stim ce e”.

Păi, atunci, duceți-vă acasă, fraților. Pe bune, lăsați la poartă legitimațiile de serviciu, mergeți să vă faceți lichidarea și plecați acasă. Puteți să vă deschideți o sifonărie, o tarabă de bilete de bingo... Faceți orice altceva, dar nu mai ocupați aiurea posturile care ne salvează bebelușii de la moarte.

Știu că pare deranjant pentru voi, dar nouă ne plac bebelușii vii, nu morți. Ne place să-i creștem hrănindu-i cu chestii pe care le cumpărăm convinși fiind că cineva, adică voi, autoritățile, le-au verificat deja și nu constituie pericol de moarte. Ne place să credem că trăim nu doar într-o țară locuită, și ci administrată, care are mecanisme de siguranță publică, oameni competenți pe funcții cheie..

 

Personal, mă doare-n cot cine v-a pus pe funcții. Poate a fost ineptul de Boc, poate cinicul de Ponta sau chiar preaușoruldedefăimat Dragnea. Putea să vă pună și Hitler, dacă erați competenți nu conta deloc. Dar dacă vă prindeți urechile într-o situație în care mor bebeluși, mai bine plecați singuri acasă. Nu de alta, dar nu vreți să vină unii să vă scoată din birouri, nu? Pentru că ce-i corect e corect.

text aparut pe www.psnews.ro 

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

Am cunoscut Utilizatorul Confuz de Facebook.

UCF - Salut!

EU - salut

UCF - O știre senzationala, ceva..?! Slab in ultima vreme!

EU - ce anume?

UCF - Cu știrile!

EU - unde, tati?

UCF - Pai nu dai tu cele mai tari știri?! Din Prahova

EU - mai exact: la ce site te referi?

UCF - Mai erau câteva știri pe Facebook nu mai știu ce site! Nu contează...

EU - pai daca nu stii ce site citeai, cum poti sa spui ca acum nu mai sunt nustiucat de tari...

UCF - Pe ce site sa mă uit?

EU - las-o asa

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica