După lupte seculare, am găsit in Lidl un produs care-mi place: un file afumat de pește. Costa 7 lei si l-am luat într-o seară când am găsit magazinul gol și am putut, astfel, să mă uit în voie pe rafturi. Am luat și o varză roșie (3,5 lei) și o pâine integrală (2,5 lei). Vreo 13 lei, toate, adică mai puțin decât țigările (chestia asta îmi dă o stare din ce în ce mai nașpa, parcă mă pălmuiesc singur și-mi strig "boule").

Am ajuns acasă, am încălzit fileul și am luat la tocat varza roșie. Mi-a ieșit un morman, care, cu sare, oțet balsamic și boia iute a devenit o salată perfectă. Am mâncat jumătate din file (erau trei bucăți) și mai puțin de jumătate din salată. A doua zi le-am terminat, a treia zi a trecut, și abia azi, a patra zi, când am realizat că frigiderul meu iar face nudism, mi-am dat seama că poți hrăni relativ sănătos un om cu la un preț de 7 lei per masă. Cam 15-16 lei pe zi de dietă fără e-uri, grăsimi nasoale și zahăr. Pe urmă m-am gândit la prețurile mâncării in localuri, iar acum mă gândesc la cât de mizerabilă e mâncarea in spitale, deși alocația de hrană pentru un bolnav, pe zi, e mai mai mare de 13. 

Ce vreau să zic este că, indiferent de contextul actual, un viitor prosper poate fi imaginat fără probleme dacă te gândești la o afacere cu mâncare. HoReCa ar putea continua să funcționeze profitabil, dacă patronatele nu și-ar mai fixa obiective financiare nerealiste. Că în spitale s-ar putea mânca decent, dacă nu s-ar mai fura atât. Că de fapt, dacă economia și calitatea actului medical au probleme acum asta se întâmplă exclusiv din cauza operatorilor lor, nu a pandemiei sau a crizei economice. Și că dacă extrapolezi corect informațiile din textul ăsta, o să vezi că nu suntem deloc într-o situație disperată. 

Da, economia suferă o schimbare imensă zilele astea. Dar suntem bine. Trebuie doar să ne scoatem capul din fund.