Scurt ghid de supraviețuire pentru activiștii-iubitori-cretini de animale

M-am uitat cu o scârbă la Știrile ProTV, duminică... Încă o știre cu iubitorii de animale ieșiți în stradă. De ce pula mea ai face o știre cu o mână de oameni, incoerenți în marea lor majoritate? De fapt, știu de ce: era duminică, orice știre de-asta e binevenită, să umple jurnalul....

Îi disprețuiesc sincer pe oamenii ăștia, care ies în stradă cu pancarte pro-câini-și-pisici. Cel puțin la Ploiești, nu m-am sfiit să le-o arăt de fiecare dată, ca jurnalist, și oamenii mă știu deja ca pe un cal breaz. Iar dacă activismul ăsta, pro-animale, e pe jumătate mort la mine în oraș, vă asigur că am avut și eu o contribuție.

De ce am făcut asta? Pentru că ce fac oamenii ăștia e doar un snop de tâmpenii. 

E o prostie să mai crezi că poți schimba ceva ieșind în stradă. În România asta nu se poate. Nu este țara noastră, să schimbăm noi ceva, cu un miting. Noi doar locuim aici. S-a văzut la Revoluție, s-a văzut la mineriade, s-a văzut și la #colectiv. Pe guvernanți îi doare-n pulă de mitinguri. Punct. Singurii interesați de mișcările de stradă sunt băieții din serviciile secrete care le controlează, le deturnează și fac, cu aceste ocazii, diverse schimbări printre influensării lor, pe care altfel nu le-ar fi putut face. 

E o prostie să-ți consumi resursele așa dacă vrei să schimbi o lege, în cazul cel mai recent fiind vorba despre înăsprirea pedepselor pentru cei care se poartă aiurea cu animalele. Știți cum se schimbă legea? Punând presiune pe cei care o fac. România are peste 400 de parlamentari care n-au nimic în inbox, niciodată, de la alegători. Nici o propunere, nici o idee, nici un "futu-ți morții mă-tii, dacă nu faci asta, te mai votează mă-ta". 

Așa se pune presiune. Politicianul român face ce vrea poporul doar când este amenințat. Din nou, s-a văzut asta de prea multe ori ca să mai dau exemple. Umpleți-le emailul de mesaje, dați-le sms-uri noaptea, alergați-i cu roșii când vin prin colegiile lor parlamentare, și făceți-i de căcat dacă nu vă răspund. 

E o prostie să mai crezi că dacă pe net sunteți zeci de mii, sunteți tot atâția și în offline. Eu o scriu de vreo 10 ani, dar acum sunt studii clare, care arată că online-ul e doar un avatar, ne proiectăm pe net o imagine complet falsă, dăm like-uri și share-uri ca niște maimuțe cu mouse, dar în viața reală nu facem nici 5% din ce pare că suntem gata să facem pe net.

Vreți pedepse mai mari pentru cei care bat și omoară animale? Faceți următoarele cinci chestii:

  1. - inundați cu cereri de informații publice instituțiile responsabile de viața/drepturile animalelor, dezgropați-le toți morții (contractele) și luați urma banilor, ca să-i faceți atenți la voi; veți dobândi astfel o influență utilă, pentru că oamenii care conduc instituții comunică cu oficialii de rang înalt
  2. - amintiți-le zilnic, parlamentarilor, că vreți asta. La parlament, la biroul parlamentar, pe teren, dacă fiecare din oamenii ăștia nu văd/aud zilnic ceva de la voi, sunteți proști. Făceți-i să scrie un proiect de lege, sau să-l promoveze pe al vostru
  3. - dați în judecată poliția, jandarmeria, parchetul ca instituții, dar și ofițerul/procurorul de caz, ori de cîte ori nu aplică/cere pedeapsa maximă pentru cei vizați. O să iasă un hai.... Băieții ăștia, cu uniforme sau cu uniforme pe sub tricou, n-au chef de anchete de-astea, credeți-mă....
  4. - organizați-vă în offline, dați-l în pula mea de facebook și întâlniți-vă măcar o dată pe săptămână. Strângeți bani și plătiți avocați (dacă acum te întrebi pentru ce să plătiți avocați, ești mai prost decât câinele tău) sau campanii de comunicare cool, să vi se alăture cât mai mulți
  5. - foaaaaarte important: când apăreți în mass-media, încercați să arătați ca niște oameni normali, nu ca o gașcă de agitați care par că își iubesc atât de mult câinele încât și-l fut în fiecare seară, pentru că sunt șanse mai mari să empatizez cu tine dacă am senzația că noi doi semănăm...

Dacă nu mă credeți, luați exemplu de la fetele alea care ne-au dat afară din cârciumi cu țigările în gură, deși noi eram 10 milioane și ele erau două. Le-ați văzut cumva, în stradă, date cu scrum pe față, cu chiștoace în nas, purtând tricouri pe care scrie, agramat, NU M-AI FUMAȚ? Eu nu. Au atacat, ca un comando, fix unde trebuie și le-a ieșit șmecheria pentru care le înjur zilnic de aproape un an. De-aia, cred sincer că tipa care și-a scris pe mână "all lifes is equal" a făcut un deserviciu imens mișcării pro-animale. Pe bune, cum să iau un asemenea personaj în serios...

DISCLAIMER 1 - Pentru toți papagalii gata să mă înjure (din nou!) că m-am luat de Martorii lui Câine: găsiți ceva nou, vă rog, nu aia cu nazismul, că am și câini și pisici, toate luate de pe stradă și de la adăpost.

DISCLAIMER 2 - Aș aprecia foarte mult dacă aș primi înjurături doar de la oameni care dețin un animal. Marș toți ăștia care nu vreți să vă păteze parchetul vreun patruped, dar dați cinci lei la un adăpost, din an în paște și vă dați iubitori de animale doar pe net.

 

uitasem: publicitate

Citeşte mai departe ...

Ti s-a cacat cainele? Strange, frate, dupa el!

Zapada s-a dus, nesimtitii nu, si si-au scos cainii sa-se faca nevoile pe strazile Ploiestiului.  O sa radeti. Sa spuneti ca asta nu e subiect serios. Pai ce, eu sunt serios?

Uite si un calcul neserios: un caine face caca minim 100 de grame. Fiecare caine face intr-un an 36 de kilograme de rahat. Am doi caini in bloc, ceea ce inseamna ca in fata intrarii blocului si pe iarba din jur vor aparea, numai anul acesta, peste 70 de kile de rahat de caine.

Uite si alt calcul. In Ploiesti sunt circa 5.000 de caini in gospodarii, din care vreo 2.000 la bloc. Daca nici unul nu are un stapan responsabil, ei vor lasa, pe strazile Ploiestiului, 72 de tone de rahat. 

Asta nu se vindeca cu amenzi. Desi, teoretic, se dau si amenzi. Exista o hotarare locala care spune ca proprietarii sau detinatorii temporari sunt obligati sa colecteze materiile fecale ale animalelor din locurile publice si ca nestrangerea dejectiilor se pedepseste cu amenda cuprinsa intre 200 si 
400 lei ca sanctiune principala si 50 lei reprezentand tariful de curatenie ca sanctiune complementara.

Credeti ca s-a dat vreo amenda de-asta? Va spun eu: nu.

Singura smecherie este ca stransul rahatior dupa propriul caine sa devina cool, sau ca nestrangerea sa devina penibila. Asa ca va propun un atac la imaginea pe care o au despre ei cei care cresc un caine la bloc. Sa-i facem sa se simta prost. 

Ai o poza mai sus. Textul asta are un link. Daca te-ai saturat de rahatii de caine lipiti de talpa, stii ce ai de facut.

ai ceva de spus pe tema asta? fa-o aici.

Citeşte mai departe ...

Cum a ajuns Romania sa exporte caini sau ce inseamna Lantul Bucuriei

Să zicem că am un ONG, care se ocupă de protecția animalelor. Nu m-aș descurca singur cu o sarcină atât de nobilă fără niște donații din străinătate, de la alți iubitori de animale. Problema e că englezii sau nemții nu-mi dau bani dacă n-am rezultate concrete, verificabile. Totuși, eu sunt român, deci le sunt superior. Așa că încep să pun presiune pe autoritățile locale dintr-un oraș, să strângă, să deparaziteze şi să sterilizeze câinii comunitari adusi in adapost. Lucru pe care astia il fac, ca-i amenint cu o troaca de laturi mediatice internationale...

Apoi eu preiau cainii, spunând orasului că le-am găsit stăpâni milostivi şi iubitori, în străinătate. Trimit câinii in Anglia, de exemplu, şi primesc pentru fiecare dintre ei, de acolo, între 50 şi 150 de euro, în funcţie de rasă. De ce primesc banii? Păi le-am spus englezilor că deparazitarea şi sterilizarea s-au făcut pe banii mei, nu pe banii publici...

Sigur, uneori se prind că ii mint, dar şi ei fac, cateodata, acelaşi lucru: dau câinii trimisi de mine unor englezi milosi, pe minim 200 de lire, mai ales dacă sunt de rasă, spunând că banii sunt necesari pentru a salva câinii din România. Ăia ii cumpara fara sa maraie, pentru ca au senzatia ca fac o fapta buna.

Fara nici o legatura: aveti idee ce se intampla intr-un adapost de caini ori de cate ori ajunge acolo un rotweiler, un doberman, un dalmatian sau un collie? Va spun eu: apar ca din senin niste oameni, de la niste ONG-uri, care cer tratament medical de urgenta pentru acel caine, care este deja dorit de niste oameni milosi din strainatate...

De poveste stiu toti: si autoritatile locale, si ONG-urile, si Politia. Nimeni nu sufla o vorba, din mai multe motive:

  • - primarii se bucura ca scapa de caini si bifeaza astfel promisiuni electorale, deci n-au nici un motiv sa faca plangeri impotriva ONG-urilor
  • - politistii se bucura ca nu exista plangeri impotriva ONG-urilor, pentru ca ei ar arata ca niste nenorociti anchetand niste oameni care urla ca iubesc animalele dezinteresat
  • - ONG-urile se bucura ca pot face, fara stres, exportul asta de caini care le asigura atat finantare la negru, cat si si rezultate oficiale cu care pot cere finantari legale, la vedere
  • - strainii se bucura ca prostii: cred ca salveaza caini din Romania, fara sa-si dea seama ca ii cumpara de la niste lepre care cred ca nu stie nimeni cat sunt de lepre

Avem, precum se vede, un lant al bucuriei, care nu strange de pe strazi decat cainii cu potential comercial, nu toti cainii. Misto, nu? 

cartile mele sunt aici...

w1w2w3 w5w4w6 w00
... si pe Amazon.

 

Citeşte mai departe ...

Fiul Ploii - unde sta, cum il gasesti, cum sa faci o fapta buna

"El este Fiul Ploii. Traieste pe camp, la mama dracului, langa un drum care se face din DN1 si duce spre nimic. Azi n-a plouat, deci era bine. In fotografie se vede cum fugea dupa masina mea, asa cum fuge, probabil, dupa toate masinile. Nu l-am luat. Poate l-a luat Skoda aia care a trecut dupa mine. Hai, injurati-ma". Asa am postat aseara, poza asta pe fb. Dumnezeule, ce-a iesit...

Ai vazut poza si ti-a dat o lacrima, in coltul ochiului? Ti s-au lasat colturile gurii in jos? Simti nevoia sa ma certi ca nu am luat acasa catelul adorabil din imagine? Bucura-te, putea fi mult mai nasol. Pentru ca puteam sa mai adaug:

"Ma uitam cu fuge, amaratul, cu labutele alea lungi cat bricheta mea, si ma gandeam ce speranta de viata redusa are, pe drumul ala circulat doar de TIR-uri. Cand am plecat de pe loc cu masina, si l-am vazut cat de repede se micsoreaza in oglinda retrovizoare, mi-am dat seama ca n-o sa-l mai vad niciodata, si ca, probabil, acel catel va muri fara sa fi simtit nici macar o data cum il mangaie un om".

Ai izbucnit in plans? Vrei sa te urci in masina si sa te duci sa-l salvezi? Vrei locatia exacta unde-l poti gasi pe Fiul Ploii?

Daca raspunzi cu "da", dar nu ai deja un caine, iarta-ma, prietene, dar esti usor tampit. Daca esti un asa de mare iubitor de animale, trebuia sa ai deja un caine. Iar daca ai deja un caine, n-ar fi rau sa lasi alti caini deoparte si sa-ti indrepti atentia asupra copiiilor amarati intalniti in cartierul tau. Sau asupra batranilor care dorm pe banci, in parcuri. Sau asupra vecinei care e terorizata de sot. Sau asupra retardatilor de 17 ani care fac misto zilnic de batraneii din bloc. Sa te implici personal, sa daruiesti, sa suni unde trebuie, sa faci plangeri, sa depui declaratii de martor.... Sa-ti asumi, coane, o mica parte din misiunea de indreptare a acestei lumi care se poarta urat nu doar cu cainii. Oricat de putin bine vei putea sa faci va conta enorm. Retine ca poti actiona si cand nu e vorba de un catel adorabil, pentru ca umanitatea nu tine cont de estetica...

Altfel esti doar un ipocrit de Facebook. Genul ala de persoana infecta, care emite judecati de valoare nobile exclusiv pe net, si care in viata reala se poarta ca un egoist. Nu merita nici macar sa dai un like pozei, care e un pic out of focus, daramite sa-ti dai jos chilotii sufletesti si sa ne arati emotiile tale. Eu unul nu cred in ele. 

  • Iesi din Ploiesti pe la Metro, ia-o spre Campina. In zona Hanul Calatorului - Movila Vulpii, treci de intersectia cu calea ferata si treci pe banda doi, sa poti face stanga la Lido Garbea. Mergi inainte, pana la intersectia intre drumul pe care esti si drumul care duce la fabrica Xella. Ai ajuns, esti acasa la Fiul Ploii. Vezi sa nu-l calci pe picioarele alea mici cat bricheta mea. Dar nu uita: de la tine de acasa, oriunde ai locui, pana ajungi la Fiul Ploii, vei parcurge o ruta pe care poti vedea cel putin zece oameni amarati. Si daca tot ai plecat de-acasa sa faci o fapta buna, ar fi grozav, dupa umila mea parere, sa nu mai treci ca o javra pe langa ei. Practic, ar fi grozav sa NU AJUNGI la Fiul Ploii...

Te rog sa nu-mi dai in cap, ca nu mai are cine sa cumpere mancare celor doi caini din batatura - unul gasit in strada si unul luat de la adapost. 

Citeşte mai departe ...

Povestea Cainelui, sau cat de Javre suntem cand nu vede nimeni

Marti, cand am dus-o pe M la scoala, am gasit un caine. Scancea langa poarta scolii, murdar si speriat. Ca de fiecare data, M (da, fiica mea este Protectorul Animalelor Gasite Oriunde, am dus cu ea doi caini la adapost si doi acasa, creste cinci pisici, pe langa cele trei carora le-a gasit stapan), mi-a impus sa gasesc rapid o solutie. Ea intra la ore, eu plecam la treaba.... "Il arat diseara in emisiune, si-i gasesc un stapan". "Si pana diseara?" " Il tin in masina. Sunt doar cateva ore, ii iau apa si mancare".

Zis si facut...  

Mi-am anuntat de ziua, de la ora 12.00, cei patru mii cinci sute de "prieteni" personali, plus o mie de fani Prahova TV, de pe Facebook. Emisiunea era la ora 21.00. Dintre toti astia, despre care nu stiu daca s-au asezat la computer sau nu in cursul zilei de marti, si care ar fi putut sa vada niste mesaje, doar unul a vrut sa infieze cainele de pripas.

Emisiunea Atitudine, de la Prahova TV, are un public estimat la 15.000 de persoane. Este cel mai mare public tv din judetul asta, iar marti, din cei 15.000 de telespectatori ipotetici, tot unul singur a vrut sa infieze catelul cu pricina.

A castigat telespectatorul in defavoarea facebook-erului, pentru ca a fost dispus sa preia cainele chiar marti seara, in timp ce adopter-ul din online nu putea sa faca asta pana vineri. 

Scor final: doar doi oameni, din peste 20.000, fac ceva cand se cere ajutorul. Jalnic, nu?

Credeti ca restul de 19.998 au deja un caine? Eu cred ca nu. Asta nu-i impiedica sa se poarte de parca ar avea zeci de caini acasa, pe care probabil abia se abtin sa nu faca sex cu ei, din atata dragoste fata de animale. Te injura de mortii ma-tii la primul derapaj verbal sau te acuza ca esti o fiara. Pe mine, de exemplu, o tampita m-a reclamat anul trecut la FBI (nu glumesc, mi-a trimis plangerea, s-o vad), pentru ca pun in pericol, in Romania, viata unor fiinte nevinovate. 

Sa ne linistim, totusi, cu gandul ca poate n-au fost, marti, 20.000 de oameni care ar fi putut vedea ca se doreste adoptia unui caine. Sa zicem ca au fost 5.000. Ba nu, doar 500. Schimba numarul cu ceva lucrurile?

Nu. Si daca erau doar 20, tot rau arata statistica. Bunatatea n-ar trebui sa caracterizeze doar 10% dintr-un esantion de populatie decat daca recensamantul se face intr-o inchisoare de maxima securitate.  

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica