www.bogdanstoica.ro

O poveste despre semnul crucii, pentru Mandruta

Am avut ocazia sa cunosc un sarb care ar fi putut fi declarat lejer criminal de razboi, daca ar fi fost anchetat si judecat. Omul, de profesie sportiv, s-a trezit, in anii 90, in mijlocul unui razboi despre care nu stia nimic. Nu stia ca albanezii din satul lui din Kosovo, desi majoritari, erau atat de oprimati incat sa arunce o biserica ortodoxa in aer. Ii stia de pe terenurile de sport, de la petreceri, chiar nu si-a imaginat ce criza etnica si religioasa traversau. Dar, pentru ca in biserica pulverizata de bomba albanezilor se inchinau, in nenorocita aia de zi, chiar mama si fratele sau, ulterior stransi cu lopata dintre daramaturi, pusi in cutii din plastic, ca alea de branza, si adusi acasa asa, cu etichete scrise de mana, sarbul meu s-a simtit dator le arate albanezilor ce simti cand pierzi pe cineva. Si s-a inscris, voluntar, intr-o brigada de dementi. Mai toti, fosti oameni normali, dar care tocmai primisera, si ei, acasa, cate un sac cu un unchi sau o cutie cu o matusa. 

S-a trecut rapid de la incendiat masini, devastat de locuinte si batai la raiduri soldate cu atrocitati greu de povestit. Nu mai era doar despre sarbi si albanezi, era si despre bosniaci, despre croati. Fiecare avea o victima in familie si fiecare se simtea dator sa raspunda la fel. Nu aveau mereu bani de gloante, grenade, mine asa ca au dus razboiul in alt registru. Sarbii, de exemplu, atacau localitati locuite de musulmani si le violau femeile. Pe toate, de la 5 la 85 de ani. Stiau ca un musulman nu se mai atinge de o femeie "pangarita" de un crestin si ca astfel musulmanii nu vor mai avea copii. Isi propusesera, astfel, sa le stinga neamul. 

La randul lor, cei care atacau satele sarbilor gasisera o solutie se le-o dea acestora unde ii durea mai tare. Le taiau, tuturor sarbilor prinsi, cele trei degete cu care iti faci semnul crucii: degetul mare, aratatorul si degetul mijlociu. Era o chestie care dura mult sa tai de trei ori la un singur om, sarbii se zbateau si se mai taia din greseala si alt deget (adica se dilua mesajul), asa ca s-a trecut la o solutie mai simpla: le taiau palma dreapta, in diagonala, astfel incat sa "dezlipeasca" de mana, partea crestina, aia cu cele trei degete mentionate anterior. Cam cum am desenat eu, in poza de mai sus. Erau eficienti: mutilarea era facuta cu toporul, cu flexul sau cu foarfeci pentru tabla. 

La ceva vreme dupa ce s-a refugiat in Romania, sarbul meu a murit de un cancer provocat de niste substante interzise, folosite in acel razboi chiar de catre aparentii pacificatori, si despre care ONU a refuzat si refuza sa vorbeasca. Constient ca nu mai e demn sa fie considerat o fiinta umana si distrus psihic de atrocitatile comise, a refuzat orice tratament si a rabdat cu stoicism suferinta. Cand a murit, muntele de om, care iti muta masina din parcare cu mainile goale daca o blocai pe a lui, mai avea doar 35 de kilograme. Eficiente prafurile alea ame.. 

mand

Mi-am adus aminte de sarb si de povestile lui, in timpul carora oscilam intre transpiratie abundenta si starea de voma, citindu-l pe Lucian Mandruta cum se mira ca tinerii isi fac cruce cand trec pe langa biserica si sugerand ca toti cei care-si fac cruce au o gandire atat de stupida si de limitata incat nu se va alege nimic de capul lor. Pentru ca asa a inceput si razboiul violurilor si mutilarilor din fosta Iugoslavie: cu niste cretini care nu mai aveau erectie pentru ca alti oameni isi faceau cruce cand treceau pe langa ei, pe strada. 

 

 ************

Cartile mele sunt in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas, dar si pe net, aici: 

https://edituraunivers.ro/book-author/bogdan-stoica/

... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6

 

© 2017 Bogdan Stoica