Aveam 30 de minute intre doua intalniri asa ca am iesit si m-am asezat la o masă pe terasă. Mi-am luat un Mirinda, că nu mai băusem de ani de zile. Nu trec cinci minute și aud, din stânga "Ai scris de mine, că trag pe nas de pe platane...". Mă uit: un wannabe de MC/DJ mă privea confuz de la masa vecină. Știam personajul. Da, un drogat notoriu. Nu l-am băgat în seamă. Nu mai știu ce-am scris, de cine, am făcut-o de prea multe ori. Omul a mai repetat de vreo două ori chestia cu "ai scris de mine" și pe urmă a început o conversație cu o fătucă. Când mi-a expirat timpul, am chemat ospătarul să achit sucul și să vezi chestie: "domnul de la masa vecină v-a achitat consumația". Am rămas paf. I-am dat zece lei ospătarului și i-am spus să-i transmită "domnului" să-mi sugă pula. Și-am plecat.

Cinci minute mai târziu, mă sună drogatul. De unde avea numărul, dracu' știe. Că sunt bulangiu și fricos, și-am înjurat și-am fugit de frică. Normal, ca orice dobitoc de bărbat, am întors mașina și-am revenit la terasă, să-i dau drogatului cu masa-n dinți. Evident, curajosul nu mai era acolo, furia mea s-a transformat în frustrare și i-am mai transmis prin ospătar niște înjurături. Apoi mi-am reluat goana spre întâlnirea doi, și de pe drum, am sunat-o pe angajatoarea lui. Șefa clubului unde lucra prăfuitul. "Măi femeie, angajezi toți terminații, dacă-ți vine cu prafurile la el și ai o razie de la BCCO cum pula mea mai scoți cămașa? Ce club conduci tu unde nu doar clienții, ci și angajații trag pe nas?!". N-o să uit cât voi trăi reacția ei. "Hai, măi Bogdane, vă certați aiurea, nu e băiat rău, oricum el pleacă afară, pe bune vă certați de la un suc...."

Evident, fără nici o legătură, vă anunț că  pe 14 februarie se inchide Zappa. Sincer, mă mir că a durat atât. Zappa a fost un loc făcut mișto, dar care a fost dat pe mâna unor nepricepuți care l-au transformat rapid în cel mai rău famat loc al Ploieștiului. Spre final, era aproape la fel de rău ca într-un club de manele.

Cum a murit clubul? Păi, a murit un pic din prima zi, când cineva inteligent la maxim a decis să aplice rețeta care a ucis și alte cluburi din oraș: aducem trupe potrivite pentru targetul 15-20 de ani, că ăștia arată bine și fac atmosferă. Așa s-a umplut clubul de minori. Și pentru că notele de plată ale minorilor au fost mediocre (eu știam că puștii n-au salarii să le spargă, dar na, poate asta e o informație inaccesibila unora), s-a permis accesul în club oricui făcea consumație. Și ghici ce? Cei mai dubioși dintre dubioșii Ploieștiului s-au simțit în Zappa ca acasă. Cine nu crede, să se uite pe pozele de pe fb. Neoficial, n-a fost seară de club în clubul ăla fără măcar o bătaie, deși Poliția Ploiești nu suflă o vorbă despre asta. În mod absolut logic, oamenii ok n-au mai călcat pe acolo. Clubberii au luat drumul Bucureștiului, iar ăia ca mine, care dansează ca un scaun, au virat-o spre restaurante și pub-uri cu muzică bună. Singura funcție pozitivă a Zappa a devenit cea de fosă septică socială, dacă pot să spun așa. Înțelegeți voi....

Ce s-a întâmplat, concret, de s-a luat decizia închiderii Zappa, nu știu exact. Mă simt bine știind că le-am spus, în vreo două rânduri, celor de la Afi, că au o problemă cu clubul. Uitându-mă pe comunicatul dat de mall, care vorbește despre mutarea interesului de pe party people pe family, înțeleg că s-au prins, într-un final, că ceva nu e bine în demografice. Tot e bine că s-au prins.... Sunt curios doar dacă de schimbare se vor ocupa aceiași oameni care au condus clubul. Și dacă în noul concept se va continua practica vinderii de alcool minorilor. 

Nu doar în Zappa se întâmplă asta, ca să fiu corect. Se întâmplă peste tot, pentru că legislația românească e absolut stupidă. În Ro, ai voie în cluburi de la vârsta de 14 ani. Teoretic, n-ai voie să cumperi alcool, dar puțini barmani cer cărțile de identitate clienților. Adăugați că nu mai e ușor să-ți dai seama dacă tipa din fața ta e clasa a opta sau a terminat facultatea și că băieții au barbă și 1.80 din clasa a 8-a..... Așa se face că puștanii consumă alcool în toate localurile, fără probleme. Poliția mai face razii, verificând vârsta, dar fără să verifice și dacă cei sub 18 ani găsiți în club au consumat alcool. N-am văzut niciodată razii cu fiole, în urma cărora părinții să afle că ăla micu' e un bețiv în devenire iar cluburile să ia niște amenzi cât stadionul național.

Stai un pic... asta e o idee chiar bună. Nu? Domnu' Ciolos, gasim si noi bani pentru vreun milion de teste de alcoolemie? Că banii s-ar întoarce rapid la buget, din amenzi....

Cât despre închiderea Zappa, sunt un pic trist. În pozele cui o să mai văd eu interlopi fericiți?

Comentezi? Fă-o aici: facebook.com/bogdanstoica.ro

Disclaimer: n-am reușit niciodată, indiferent de anturajul avut, să mă conving că merită să consum droguri. Nici ușoare, nici grele. Probabil n-am avut niciodată nevoie să fiu cu totul altcineva. Când vreau să mă eliberez un pic de mine, consum doar alcool. Te rog, nu mă certa că-s încuiat din cauza asta. 

Mi se pare senzațională povestea cu închiderea stației de metrou Victoriei pentru că o singură persoană a reușit să facă un pas de sub 10 centimetri și s-a ales cu cizma dezonorată. De ce să aducem un expert să vadă ce soluție se poate aplica pentru a scăpa de eroarea aia de construcție? De ce să verificăm cine a fost imbecilul care a tăiat greșit peronul și să-l punem să plătească lucrările de remediere a problemei? Nu e mai bine să închidem stația????

Așa am închis și Arena Națională. Sigur, puteam să acredităm materialul ăla din care e făcut acoperișul. Dura două zile să cerem specificațiile tehnice la fabricant, niște teste de rezistență de la un laborator acreditat și să dăm o ordonanță de urgență de completare a textului ăla invocat de ISU. Dar e mai mișto să închidem.

Tot așa am făcut noua legislație anti-fumat, care interzice complet acest obicei doar pentru că nimeni nu s-a sinchisit să fută la cap patronii de cârciumi să delimiteze bine spațiile fumători/nefumători. Am dat vechea lege la mișto și în loc s-o aplicăm, am așteptat să nu producă efecte și am făcut alta, mai a dracului.

Păi să închidem și trotuarele pe care persoanele cu dizabilități nu pot urca cu scaunul rulant. Tot nu le accesibilizăm, nu?

Să închidem și Ministerul Turismului, care a dat două milioane de euro pe o frunză care n-a adus un turist în țară.

Să închidem tot. Te-a înșelat nevasta? Închide-i pi#da. Ți-a rămas copilul corigent la engleză? Nu-l mai duce la școală deloc. Ai făcut pană într-o groapă? Închide strada.

Să facem din România un loc perfect pentru proști. Ei să conducă tot și să nu facă nimic în afară de a închide tot. O să fie minunat. Așa era și fascismul, în faza lui incipientă....

Ați putea închide și acest blog, pentru că sunt destui cretini care nu înțeleg ce scriu eu aici. Din perspectiva lor, site-ul ăsta e un pericol, oricând le poate pocni o venă citind un cuvânt mai lung...

Pe bune. Închide-mă și pe mine.

"Nu credeți că ministrul Gabriel Oprea este o victimă?", l-a întrebat Bogdan Chirieac pe Victor Ponta, pentru dcnews.ro. 

Nu contează ce-a răspuns Ponta. Eu am rămas blocat pe întrebare. Lui Gabriel Oprea i s-a făcut dosar pentru accidentul polițistului-motociclist. Un băiat tânăr, frumos, cu familie, pe care-l plăceau toți colegii, care a murit într-o groapă doar pentru că lui Oprea îi place cu coloana oficială... Și-mi vine să-i strig lui Chirieac: "Băi nene, ești cumva prost? Cum să fie Oprea victima? Polițistul e victima, știu sigur. Și știi de ce? Pentru că e mort!".

Sigur că Bogdan Chirieac nu e prost. E prea hârșâit în presă ca să fie prost. Întrebarea aia este doar un element din campania de PR dedicată ministrului-coloanăoficială. Sigur că e jenant, penibil, stupid. Dar dacă așa sună brief-ul, ce vreți să facă? Mănâncă și el o franzelă din gestiunea unei crize de imagine....

Sunt fascinat de acest personaj dar sunt și mai fascinat de ăia care-l cultivă. De ăia care-l cheamă pe la emisiuni, care-i împărtășesc părerile... De jurnaliștii care se dau mari că-l cunosc și care spun că "e un superbăiat". Eu cred că nu e. Un tip care e capabil să ascundă imagologic un cadavru de polițist ca să plângă un biet ministru analfabet și corupt nu e un jurnalist. E un jurnalizd. E un personaj care a ales să manipuleze faptele astfel încît problemele lui Oprea să afecteze cât mai puțin scorul UNPR la alegerile de anul ăsta.

#jurnalizm #vinalegerile

 ... (...) formularea cererii de efectuare a urmăririi penale față de Gabriel Oprea, fost viceprim-ministru pentru Securitate Națională și ministru al Afacerilor Interne, în legătură cu săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul. Infracțiunea constă în folosirea resurselor umane și materiale ale Ministerului Afacerilor Interne pentru a asigura, în mod nelegal, însoțirea deplasărilor efectuate de ministru cu echipaje ale poliției rutiere...(...).

Eram disperat după cufere, când eram mic. Le vedeam în ilustrațiile cărților de povești, prin podurile prietenilor mei... Și tata avea o ladă de lemn, imensă, pe care o ținea încuiată cu un lacăt (târziu am aflat că acolo ținea un aparat de sudură improvizat, adică un dispozitiv interzis de autoritățile comuniste). A trebuit să trec de 40 de ani, ca să devin proprietarul unuia. O rablă, pe care cu greu am refăcut-o. Ăsta, din Craiova, e al doilea.

Am găsit cufărul ăsta în stare bună, nu ca celălalt, care mi-a mâncat ficații. Un pic lovit, o scândură ruptă, fundul doar puțin crapat... Are și eticheta, cu numele producătorului, Barach Osias. Și era curat. Pe fund avea un ziar, sub care am găsit o carte de vizită: Maria Pârâianu, strada Domnul Tudor, Craiova. Bineînțeles că n-am rezistat și m-am întors la tipul de unde am cumpărat cufărul și am mai cumpărat vreo 5 kilograme de scrisori și hârtii care aveau aceeași proveniență ca piesa de mobilier.

Îmi plac foarte tare cuferele ca ăsta, care abia așteaptă să le scrie cineva povestea. Deși n-am găsit mare lucru despre meșterul Barach Osias din Craiova. Doar un nume: Andia Popescu, fiica lui Barasch Osias şi Camelia, născută în 1952, cu domiciliul actual în Viena. Nici atelierul nu mai există. Craiova, ca și alte orașe, a fost sistematizată iar atelierul lui Barach Osias, pe de Lipscani, a dispărut de mult. Se pare că în Craiova, meșteșugarii ca Barach aveau atelierele în zona Halei Măcelarilor, la începutul secolului 20, când e făcut cufărul ăsta. Acolo era piaţa Craiovei, un loc de renume internaţional, unde se spunea că „merg câinii cu covrigi în coadă”. Barach își vindea cuferele și geamantanele chiar în spatele Halei Măcelarilor, alături de olari, împletitori, tâmplari, fierari, ţesători, cojocari, pielari, sticlari, sculptori în lemn, pictori.. 

Strada Domnul Tudor se numește acum strada Tudor Vladimirescu. E o stradă pe care încă mai există case boierești, construite între 1850 și 1920. Google găsește o droaie de Pârâianu în Craiova, la diverse adrese, dar pe strada asta nu. Se pare că Maria a purtat un nume de familie celebru în zona Craiovei. 

• Ispravnicul Danciu Pârâianu din Milești s-a ocupat de consolidarea Bisericii Domnești din Craiova (1654).
• Intr-o catagrafie din 1821, apare Alexandru Pârâianu, polcovnic, cu venituri din moșii.
• Mânăstirea Polovraci a fost renovată în secolul 19 de logofatul Danciu Pârâianu.
• Prima tipografie din zona Olteniei, a lui Nicu D. Miloşescu, a pornit presele în 1880 cu cartea „Nicu Steluţă” a lui Emanoil Pârâianu.
• Tot dintr-un Pârâianu se trage și scriitorul Alexandru Macedonski, născut în 1854. Maria, mama sa se numea Pârâianu până să se mărite și era fiica pitarului Dimitrie Pârâianu, participant la Revolutia lui Tudor Vladimirescu. Fratele Mariei, Alexandru Pârâianu (vezi mai sus), are un rol atât de important în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al celor două provincii româneşti unite încât devine Ministru de Război al acestuia.  
• O Maria Pârâianu apare, în 1921, ca participant la înmormântarea lui Maria V. Vanghelie, la cimitirul Sineasca din Craiova, conform unui anunț de deces apărut în presă. În același anunț mai apar nume ale unor VIP-uri locale: doctorul Vernescu era fondatorul al Cercului Farmaceutic din Craiova (1902) G. Pencioiu era primarul Craiovei in 1918; Silvia Pencioiu este membru-fondator al Universitatii din Craiova, iar casa familiei Pencioiu există și acum in centrul Craiovei si figureaza pe lista monumentelor de patrimoniu din Romania. 

Gata. Ea e. Ea a deținut cufărul meu. De unde știu? Într-una din scrisori, Mariei Pârâianu i se spune că va veni primarul să-i aducă covorul, dar si alte lucruri...Este vorba, logic, despre primarul Pencioiu. Ori, pe vremea aia, cât de șmecheră trebuia să fii ca să-ți facă un ditamai primarul, comisioarele? În mod logic, fie Maria Pârâianu purta un nume valoros financiar, ceea ce o asociază cu averi uriașe din moșii, și implicit cu o familie influentă, fie avea un rang social înalt, ceea ce o asociază cu legături de rudenie cu înalți demnitari de stat. Fie amândouă, iar primarul nu avea cum să ignore cererile ei, oricât ar fi fost de absurde...

Când recondiționezi obiecte vechi, timpul e cel mai mare dușman. Mi-a luat o zi să-l dezinfectez. Două zile să-l curăț de rugina cronică și să-i repar piesele rupte. O zi ca să-l degresez și să-l pot revopsi. Am ales ceva cu grad mare de transparență și am diluat la maxim vopseaua, pentru că vreau să se vadă cum a trecut timpul peste cufăr. Nu vreau să arate a nou. I-am dat și un strat de lac, să reziste. Și-mi place la nebunie cum a ieșit. N-am reușit să desfac lacătul agățat de unul din belciuge. Scuze, dar nu m-am ocupat cu furatul, n-am o colecție de chei....

De ce-mi place cufărul? Pentru că reușește să domine încăperea în care l-ai pus și să-i dea o notă de quality. E aparent posac, lipsit de grație, dar transmite foarte clar mesajul "dacă are loc un cutremur, pe mine o să mă găsești intact". E o comoară pentru cei care n-au spații de depozitare pentru jucarii, hartii, pantofi, pături, haine de iarnă, veselă etc. Și știți ce-mi place cel mai mult la el? Că poate fi asezat oriunde in casa: in hol, in dormitor, in camera de zi...

Adaugați, vă rog, și ziua petrecută cu sortarea și citirea scrisorilor. A meritat!

Pe scurt: am descoperit că Maria Pârâianu a mea este fix acea femeie din anturajul primarului Craiovei din 1918. Și că a avut un fiu, Radu, care a ajuns să lucreze, în anii 30, la rafinăria Orion din Ploiești și care a primit, de la o anume Lili, câteva scrisori absolut tulburătoare. Familia Pârâianu avea o moșie, la Crâmpoaia, Olt, ceea ce îi leagă de faimoasa familie Pârâianu. Cu alte cuvinte, cufărul meu a aparținut unora dintre descendenții celor care i-au ajutat pe Tudor Vladimirescu și pe Alexandru Ioan Cuza să guverneze România, așa cum era ea, atunci. Și, dacă ar putea vorbi, cufărul ne-ar spune chestii fabuloase petrecute în ultimii 120 de ani. 

Destul de mișto, nu? 

UPDATE - Nu-s colectionar, pe mine mă fascinează doar povestea nescrisă a obiectelor găsite și mă relaxează operațiunea de reparare a lucrurilor bine făcute, care merită o viață nouă. Asa ca acum cufarul decoreaza locuinta unei romance legata sufleteste de Craiova. Iar daca si tu vrei ceva similar, n-ar fi rau sa te uiti aici.

Intotdeauna am crezut că la Coca-Cola sunt cei mai tari oameni de marketing și PR din lume. Pana mea, oamenii ăștia vând de o sută de ani aceeași zeamă colorată și în loc să se ducă pe toboganul istoriei, ei fac vânzări inclusiv spunând că au rețeta originală! Nu contează nici că băutura lor îngrașă și că te omoară încet. Vând, vând, vând. Până și eu, care nu beau așa ceva decât din an în paște și prefer pepsi twist, mă trezesc spunând "vreau o cola" in loc de "dă-mi un pepsi".

De-aia, erorile de pe facebook-ul Coca Cola România mă întristează. La valoarea lor, să dea în halul ăsta limba română cu fața de calorifer.... Să scrii este când trebuie să scrii sunt nu mai este o greșeală, la nivelul ăsta de comunicare. Nu mai contează cine a partipat la scrierea textului. Este vorba de mai mult. Managerul de comunicare al Coca-Cola România trebuie să se întrebe Am angajat oamenii care trebuie? Pentru că uite, brandul arată ca Vanghelie în emisiunea lui Turcescu....

Pagina oficială este www.facebook.com/klausiohannis. Adică, pagina pe care apar, când președintele crede că trebuie, fotografii proaste, sau unde dau like decerebrații și dacă președintele postează un fundal alb. Dar să știți că nu e singurul loc de pe facebook unde îl puteți vedea pe președinte. 

O poză foarte cool cu Iohannis găsiți pe pagina Dineul de Investire a președintelui Klaus Iohannis. Aici găsiți o amintire redată superb: presedinte klaus Iohannis lam intlnit si am dat mna cu el. Am găsit și o asistentă medicală care și-a fotografiat cățelul acasă (sanchi!) la Klaus Iohannis. De imperiul lui Klaus Iohannis - bază militară - ați auzit? Dar de Klaus Iohannis funcționez perfect? De Adevaratul Klaus Iohannis? Sau de persecutatul anului? De pagina cu un singur fan Klaus Iohannis la pușcărie? De pagina Muie Klaus Iohannis?

Preferata mea rămâne Medgidia votează Klaus Iohannis, unde am găsit o fotografie superbă cu președintele alături de Vasile Blaga.

Da, nici Alina Gorghiu nu știe cu pozele și cu facebook-ul. După acea infiorătoare poza de profil de anul trecut, șefa PNL a mai găsit o fotografie complet nepotrivită și a pus-o pe net. Uite-o.

În primul rând, fotografia e "arsă". Adică tot ce a fost deschis la culoare, în cadru, se vede alb. Mă îndoiesc că președintele PNL a pozat în cămașă pe zăpadă, sau într-o cameră cu un covor alb de câteva sute de metri...

În al doilea rând, nu apari în public cu părul așa, ca femeie. Cărarea aia relaxată, de după somnul de prânz, este specifică unui bărbat. Nu unui bărbat de stat și nu unei femei de stat, care are în kit-ul de promovare și dezideratul de a fi mai elegantă decât bărbatul de stat. Când ești politician și ți se fac fotografii cu părul așa - le ștergi, nu le pui pe net.

În al treilea rând, pentru că v-am tot zis că fata asta e frumoasă foc, postura e complet nepotrivită. Are riduri pe frunte, de  la mișcarea sprâncenelor în sus. Alina se miră în poza asta și de foarte mândră de asta. Când toți politicienii vor să transmită că știu tot, ea nu se jenează să transmită "n-am nici cea mai vagă idee, nu știam, iete ce chestie". Minunat (noooot)!

În al patrulea rând, ia aia e superbă, înțeleg rostul ei pe net, dar lănțicul nu. Nu porți bijuterii de aur la o cămașă populară decât dacă ești o snoabă. Si nici cercei cu perle. Nu-s din acelasi film perlele cu aurul și cu ia. Sincer, mă mir că nu și-a pus și o borsetă, peste ie. Să fie tacâmul complet.

În al cincilea rând, și poate cel mai important, uitați-vă la colțurile gurii Alinei. Sunt în jos. Adică, fata nu e doar mirată, e și amărâtă, pesimistă.... Așa stă o babă, în frig, la coada de la Casa de Asigurări de Sănătate. Așa arăt eu, când aud manele. Un președinte de partid nu stă așa decât când aude cum stă în sondaje. Dar nu pune poza aia pe net, pentru că va stârni doar compasiune, în loc de încredere. În loc să-mi spun "simt că PNL îmi va face ceva bun anul ăsta" mă gândesc dacă nu cumva președinta PNL a întârziat cu ratele la bancă.

Sigur, putem discuta și despre cât de prost cade lumina, sau cum fotografiezi o persoană care poartă ochelari.... Mi-e lene, sincer.

Alte discuții - aici.