O poveste de dragoste, Lindenfeld - ori te enervezi, ori te caci pe tine

Nu e un film pentru toata lumea, ci mai degraba pentru cei sensibili si foarte ... romani decat pentru flegmatici. Asta pentru ca este un film tipic romanesc: e plin de momente lungi care puteau fi scurte, de replici de cacat cum nu intalnesti niciodata in viata reala, legate intr-o intriga atat de oscilanta calitativ, incat ai crede ca scenariul a fost scris de 3-4 oameni care n-au discutat intre ei. Radu Gabrea, ca si alti regizori, nu se simte bine pana nu balteste putin in fiecare chestie care ii place, uitand complet de faptul ca el e regizorul, nu publicul. Ia ganditi-va: ce s-ar intampla daca parchetarul ar pune ce-i place lui, nu voua? 

Sa adaug si filmarile... Cred ca au folosit un cameraman bine ancorat in urban, eventual un bucurestean specializat in videoclipuri. Altfel nu-mi explic cat de bine s-au vazut cadrele filmate la interior (cadrele cu el din biserica si cadrele cu ea, ezitand in tocul usii) si cat de prost s-au vazut exterioarele, desi zona era superba. Exista chiar doua momente - unul in care eroina se uita la o cruce, cu faţa bine iluminată desi are soarele in spate, şi un altul, în maşină, în care actorului principal i se reflecta in pupila lampa de lumina de pe camera video.

Daca te pregatesti psihic pentru toate astea si iti cumperi bilet la O poveste de dragoste, Lindenfeld, o sa te caci pe tine. Coloana sonora este dementiala, nu cred ca mai stiu vreun film in care aceeeasi melodie sa fie reluata tot timpul, in alta orchestratie. Sunt cateva scene in care vei plange, asa cum au facut-o azi, la premiera, cativa. Absolut geniali si Victor Rebengiuc, cu grimasele lui care vorbesc, si Victoria Cocias, pe care eu n-am mai vazut-o niciodata in vreun film. Nu exista babuță mai blanda si mai misto decat aceasta Helga, va spun eu. Exista insa medici jucati mai credibil decat poate sa joace Ion Caramitru, vizibil depasit de rolul de smecherit, si personaje meschine si viclene cu mult mai reusite decat ce-a jucat Mircea Diaconu. Nici nu vreau sa amintesc de fiul si avocatul eroului principal: doi penibili.

Mi-a placut mult si mucoasa de 17 ani gasita de Radu Gabrea la Teatrul German din Timisoara. Notati numele asta: Ioana Bugarin. O sa fie madarfacara viitoarei generatii de actori romani. 

Mi-a placut ca Ploiesti Shopping City a luat in serios premiera asta: a pus un spider si un covor rosu, a deschis sampanii si a invitat lumea buna a orasului, oameni care au iesit de la proiectie discutand aprins. Nu mi-a placut ca printre oamenii astia s-au strecurat si vreo doi idioti, care au pus - se putea altfel? - intrebari cretine.

Citeşte mai departe ...

Mircea Diaconu presedinte? Da, este posibil.

Sincer, eu n-am crezut ca Mircea Diaconu va face mai mult de doua procente. Pe fond, e doar un actor, iar in politica s-a comportat lamentabil. Cum a prins o functie, i-a si gasit o sinecura nevestei, apoi s-a certat cu toata lumea pentru nenorocitul ala de salariu de bugetar. Tot de frustrat a decis si sa candideze la europarlamentare. Nu-l suspectati, asadar, pe Mircea Diaconu ca are un proiect de tara, sau ca e interesat de romani. Nu. El are doar un plan personal de cariera politica.

Pe urma a inceput campania electorala. Modest, in ce-l priveste pe Mircea Diaconu. Eu chiar l-am suspectat ca s-a dus la Crin Antonescu sa-i ceara niste bani pentru un noncombat care sa nu ia din voturile liberalilor. Era, dupa logica mea de sceptic, singurul lucru bun pe care putea sa-l faca. Ei bine, nu numai ca nu s-a dus, dar a si luat masiv, dovada scorul PNL. 

In total, Mircea Diaconu a luat 7 procente. In unele localitati a luat chiar 8, 10 sau 11, adica scoruri incredibile. Nu exista asa ceva, in Romania. Nu poti lua mai mult de 3% fara reteaua de oameni in sectiile de vot, activisti, sponsori, staff. Si nu poti avea chestiile astea fara sa cheltuiesti minim 200.000 de euro. Cum a luat Mircea Diaconu voturile astea, singur? Va spun eu, nu le-a luat singur. In spatele lui a stat fie cineva cu bani multi, care a platit facturile, fie un partid, care si-a folosit logistica.

Fenomenul Mircea Diaconu s-a mai intalnit o singura data in Romania, prin anii 2000, cand piata cafelei s-a trezit ca brandul Dalmayr, fara importator oficial, vandut prin piete si oboare de contrabandisti, aparea in topul consumatorilor cu o cota de 40%. Adica, la tv duduia de spoturi cu Doncafe si Iacobs, iar mama si matusa beau Dalmayr... 

Dupa logica evenimentelor din ultimile zile, Mircea Diaconu e bun de presedinte. Sigur, n-o sa si iasa presedinte fara sprijin politic, dar deja arata ca un candidat bun. Si o sa arate tot mai bine, in perioada urmatoare, pentru ca este actor, asta e aria lui de expertiza.

Ramane de vazut, asadar, cine-l ia pe Mircea Diaconu sa-l creasca pana la toamna:

- PSD, ca sa creeze un fals oponent lui Victor Ponta si sa-l incurce definitiv pe Antonescu?

- Basescu, ca sa-l puna candidat al dreptei unificate si sa-i strice ploile lui Ponta?

- sau va candida altcineva ca independent, folosind poezia integritatii, si va schimba jocul in finala mare in turul doi?

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica