Ministerul Interlopilor are buget mai mare decât Ministerul de Interne
Ştiu că sunt teme importante pe agenda publică. Ştiu şi că urmărim pasional, ca pe un film poliţist, războaiele surde dintre Ponta şi Iohannis, dintre Germania şi SUA, dintre România şi Ungaria, dar şi cel dintre Guta şi nevastă-sa. E o greşeală, după părerea mea. Unele din aceste războaie nu ne privesc, iar altele sunt perdele de fum. Există războaie mai importante. Vă povestesc, pe scurt, unul dintre ele.
Un poliţist iese de la serviciu. Era la câteva sute de metri de sediul Poliţiei când este lovit din spate. Cade şi mai primeşte câteva picioare. Când agresorul oboseşte, omul suna la 112.
Aţi sesizat enormitatea? Un cetăţean suna la 112 pentru că a fost bătut când ieşea de la muncă, iar munca lui este să intervină când alţi oameni suna la 112.
Poliţistul se numeşte Rareş Onica şi este, după părerea mea, un martir modern. Acum un an, când a fost bătut de un interlop temut, nu s-a lăsat intimidat şi a mers cu plângerea şi cu dosarul până la capăt. Zilele astea, interlopul a fost condamnat la un an de închisoare pentru ultraj. De nervi, interlopul a venit să-l mai bată o dată, lucru pe care l-a şi făcut.
Pe fond, problema pare rezolvată: onoarea victimei a fost "spălată" de decizia instanţei, agresorul va merge la puşcărie.... În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa. Nu garantează nimeni pentru securitatea poliţistului, a familie va trăi de acum în teroare, cel puţin un an de zile, pentru că interlopul are clan. Nu garantează nimeni nici ca după executarea pedepsei, ori de câte ori bea un şpriţ, interlopul nu se va urca în maşina să vină iar la sediul Poliţiei şi să-l căpăcească pe agent. Şi ştiţi de ce nu exista o asemenea garanţie? Pentru că poliţiştii romani nu ştiu să tragă cu arma.
Nu ştiu să tragă corect, pentru că nenorocitul de buget al MAI nu prevede decât o şedinţă de tragere lunar, cu câteva gloanţe.
Nu ştiu când e cazul să tragă, pentru că regulamentul privind uzul de armă este scris în anii 90 şi e făcut parcă în ciuda posesorilor de arme.
Nu ştiu în cine să tragă, pentru că instanţa romana se uita după tâmpenii, gen dacă agresorul tău a avut un pistol mai mare sau mai mic decât al tău, dacă nu cumva puteai să fugi în loc să tragi, sau de ce ai tras în braţ când trebuia să tragi în picioare.
Ce vreau să spun este că, în acest moment, poliţia este a doua forţă coercitiva din România, nu prima. Prima e formată de forţele Ministerului Interlopilor, o "instituţie" bugetata din plin. Sunt băieţii ăia cu ceafa lată şi cu avocaţi buni, care speculează cele mai mici portiţe din legile noastre de doi lei şi fac ce vor, când vor, unde vor, cu cine vrea muşchiul lor.
Daţi-le poliţiştilor dreptul să scoată arma oricând sunt ameninţaţi sau dezarmaţi-i complet. Investiţi în pregătirea lor fizică şi în cea militară sau puneţi-i să facă poezii. Protejaţi-i când e nevoie sau faceţi-le publice şi adresa de acasă. Luaţi o decizie, cât de repede puteţi. În prima variantă, băieţii răi se vor teme de poliţie, aşa cum o fac în alte ţări. În a doua, oamenii în uniforma vor avea şansa să-şi dea demisia şi să-şi caute meserii mai puţin riscante. Ca acum, însă, lucrurile nu mai pot rămâne, pentru că distrug încrederea oamenilor buni în ideea că poliţia îi apăra de oamenii răi. Cum să mai cred aşa ceva, când un poliţist este bătut de două ori în fata sediului Poliţiei?!
Şi încă ceva: forţa reţelelor interlope din România nu sta în pumn, ci în banii făcuţi din activităţi ilegale. Cu banii ăia îşi cumpără avocaţi şi mituiesc oficiali. Puneţi ANAF-ul să le verifice averile şi să le confişte, dacă nu le pot justifica. Dacă s-a putut face pentru Bercea Mondialul, se poate pentru oricine.
Sentința: ” Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA PLOIEŞTI, împotriva sentinţei penale nr. 166 din data de 26.01.2015, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, pe care o desfiinţează în parte, şi în consecinţă: Înlătură dispoziţiile art. 91 – 94 cod penal şi art. 404 alin.2 c.pr.penală, cu referire la art. 96 alin.4 cod penal. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului CONSTANTIN OCTAVIAN, de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare pentru infracţiunea de ultraj în formă agravantă, prev. de art. 257 alin.1 şi 4 cod penal, faptă din data de 4.02.2013, persoană vătămată Onica Rareş Aurelian, agent de poliţie în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova – Serviciul Rutier. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei. Obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 1.10.2015.”
text aparut pe www.psnews.ro
i love advertising
Sunt ani de cand ma distrez uitandu-ma la spoturi publicitare. Si mi se pare ca sunt din ce in ce mai proaste. Unele, cum sunt cele de mai jos, sunt atat de proaste incat ma inspira sa scriu....
always, anaf, anonim, anonim, anonim, aqua carpatica, artrostop, baumax, carrefour, cif, clin, cosmote, cris-tim, dormeo, engie, gentleman's corner, hochland, koton, lidl, lidl, linex, merci, milka, nivea, nivea, nivea, nivea, orange, orange, pepsi, pepsi, persil, pest repeller, president, prostamol, revacib, samsung, savex, teraflu, tuborg, tvr, vodafone, vodafone, vodafone, vodafone, vodafone, volksbank, zuzu
to be continued.
Neagu Djuvara zice ca Becali e un cretin profund. Asa, si?
„Becali ăsta e un primitiv, nu este un om, e un cretin profund, cum poţi să faci politică cu un om ca ăsta?” - Neagu Djuvara.
Are dreptate. Becali e un cretin profund, al carui creier ar trebui mentinut in viata pana cand tehnologia va permite sondarea abisului de idei de acolo. Djuvara greseste insa in ton, in critica. Mesajul sau este ca "in acest moment, pe fondul intrarii lui Becali in PNL, performantele actuale ale politicii liberale ar putea fi reduse sau chiar oprite". Este teoria relatiei dintre cacat si vin: daca pui un pahar de vin intr-un butoi cu cacat, obtii un butoi cu cacat; daca procedezi invers, si adaugi un pahar de cacat intr-un butoi de vin, obtii tot un butoi de cacat.
Si aici nu vorbim despre asa ceva. PNL nu este "free moron area". Partidul este plin de cretini profunzi, si pe vreo suta dintre ei i-am intalnit si eu. Eu, de exemplu, cred ca insusi presedintele PNL, Crin Antonescu, este un cretin profund. Nu zic ca Antonescu nu face un numar rezonabil de sinapse, dar cateodata se poarta de parca tocmai a fost trepanat cu o drujba.
Nu-l apar pe Becali. Nu-mi plac cretinii. Dar daca marea problema a lui Becali e cretinismul, faptul ca a ajuns in PNL este mai degraba o chestiune de dezvoltare personala decat de infectare a acestui partid cu problemele mentale ale ciobanului politic. Practic, Becali a intarit Organizatia de Cretini Profunzi a Partidului National Liberal.
Fido si Volosevici. Toata povestea.
Nu l-am cunoscut, personal, pana in 2008. Dar imi aduc aminte, ca inainte de 2008, la conferintele de presa ale Robertei Anastase mai era un tip prin sediu - vorbaret, amabil. Un d-ala care aducea sandwich-uri, cafea, hartii. Simpatic.
Cand simpaticu' a candidat la Primaria Ploiesti, eu o sustineam pe Gratiela Gavrilescu. [Paranteza: 5 din 10 jurnalisti mai vechi de 4 ani fac consultanta de imagine, pe bani sau pe alte considerente.] Pe Volosevici il consiliau Patraru si Badescu, plus ca simpaticu' avea suportul financiar important al lui Sebi Ghita si al lui Liviu Luca.
Volosevici a iesit primar si a ramas simpatic doar vreo trei luni. Mi-a promis ca-mi da el furaciunile lui Calota, pe tava. Nu mi le-a dat. Mi-a promis ca renunta la flori scumpe si pune gazon in tot orasul. N-a facut-o. Ca scoate tiganiada aia din centru. Ca strange cainii. Ca face si drege. A facut pe dracu'.
Dupa un timp, am inceput sa i-o trag, pe asa cum i-o trasesem si lui Calota, si lui Toma, si lui Savulescu. Nu stiu altii din presa ce fac, dar atunci cand 90% din publicul tau locuieste in acelasi oras, e de bun simt sa tii cu publicul si sa fii impotriva primarului, mai ales daca acesta din urma e incompetent si/sau hot. Pe vremea aia, la Primarie nu incepuse ciordeala in stil mare, dar se vedeau semnele ei. Toate criticile mele erau corecte si insotite de sugestii. Inca mai speram ca simpaticu' o sa invete ce are de facut.
Ce-o fi inteles el din asta, nu stiu, dar prin 2009, de fata cu vreo 15 oameni, printre care un viceprimar si un director de regie (B., L.), m-a intrebat daca nu vreau sa-i fiu consilier de imagine. I-am raspuns "Nu", pentru ca deja dadea semne clare de lipsa de caracter. Imediat, si-a schimbat atitudinea fata de mine, si, recunosc, si eu fata de el. In vara lui 2010 am anuntat oficial, pe site si la tv, ca voi sustine orice primar ar putea sa-l invinga, in 2012. Badescu nu fusese inca desemnat candidat al PSD. Nici n-avea cum, inca era senator PDL.
Pentru mine, a fost o greseala tactica. Oameni ca Volo nu stiu nimic despre principii, confruntare directa, curaj, asumare. Asa ca am inceput 2011 in cele mai grele conditii posibile, pentru ca martorii lui Simpaticu'incepusera vanatoarea. Clienti, furnizori, prieteni, toti incepusera sa se teama sa aiba de-a face cu mine, sau sa continuam relatiile comerciale. In sedintele PDL se pronunta numele meu o data la doua saptamani. Oameni din PDL erau luati la ochi daca apareau la mine pe site. Toti limbricii se intreceau sa ma vorbeasca de rau, ca sa se puna bine cu simpaticu' care se purta din ce in ce mai bizar. Cererile mele de informatii se transformau in teancuri de hartii nerezolvate. Boicotul si sustinerea concurentei mergeau mana in mana. Era limpede: Simpaticu' ma vroia afara din joc.
Evident, nu i-am facut placerea: taxam tot, de la o simpla caruta pana la salariile de 11.000 de euro date din banii publici. Urmaream masinile Rosal si le calculam debitul de apa folosit la spalarea asfaltului, iar cu cifrele ii demontam facturile. I-am facut praf cele doua deszapeziri, intalniri cu alti oficiali, pozitiile publice. Nu prea mai aveam nimic de pierdut. Era o situatie de tip "ori el, ori eu".
In 2011, lucrurile au mers liniar: filaj, de ma saturasem sa tot fotografiez masinile care se tineau dupa mine in trafic. Amenintari, vandalizari, intimidari. Azi semnam un contract, maine se rezilia. Control ANAF. Plangere penala. Inca o plangere penala. Inca una. Fiecare dintre agresorii cu legitimatie din partea statului avea aceeasi poezie: "E politica treaba, n-am ce sa fac". Singurul meu inamic politic era simpaticu', care era convins ca sunt platit sa-l toc. Cum dau eu peste asemenea imbecili, care cred ca daca ii refuza o fata, o face pentru ca e lesbiana? Sa nu-ti poti imagina ca faci greseli e semn de prostie crunta, cred eu, desi nu sunt psihiatru.
Culmea e ca, atunci cand ma "pocnea", avea unde sa dea, pentru ca 2011 a fost un an de cacat si in plan personal. A murit tata. S-a imbolnavit mama. Am operat-o pe M. Mi-a luat foc masina, nici acum nu stiu cum. Daca va spun ca am spart ultimul telefon si am troznit laptopul, puteti sa va dati seama cum simteam "vanatoarea"...
Asa ca, in 2012, eram rupt in doua. Am avut insa sansa sa am prieteni senzationali. Sansa ca site-ul meu devenise un produs media serios, notoriu, care incepuse sa faca bani si care a permis extinderea pe Dambovita, Buzau si Brasov. Sansa sa ma manifest liber pe Prahova TV, singurul loc din presa locala unde nu mi s-a spus nici macar o data "mai lasa-l pe ala in pace" [paranteza: am o mare bila alba pentru Sebi Ghita, care a platit amenzi CNA de sute de milioane pentru mine si pentru Patraru, fara sa zica nimic si fara sa ma conditioneze in vreun fel]. Sansa sa ajung cu subiecte bune in presa nationala, si, implicit, sansa la protectia pe care ti-o ofera vizibilitatea.
Ce-am facut in 2012 cu stirile putea sa se intoarca impotriva mea. Singura prioritate a fost sa-l dezintegrez imagologic pe simpatic, pe toate planurile. Am demonstrat ca este neserios, ridicol, infantil, nesigur, irascibil, incompetent, mincinos, demagog. Am publicat zeci de stiri pozitive din alte orase, pe zone de administratie in care Volosevici esua cu brio. L-am fotografiat cum desena rachete si adunari, ca un junkist tras pe nas, l-am filmat cand facea dezacorduri si l-am facut celebru in toata Europa cu prima groapa cu cont pe Facebook din lume [ce-am ras, duimnezeule, cand a asfaltat-o pe furis, ca un hot ....].
Ultima chestie care mi s-a intamplat in mandatul lui Volosevici: site-ul meu de stiri a fost dat jos de pe net, la ora 21.00, in duminica alegerilor. Greseala mea, probabil, dar a fost ultima zi pe servere din Romania. Pe urma stiti ce s-a intamplat. Si daca simpaticu' a pierdut alegerile si din cauza sutelor de stiri si mesaje anti-Volo, sunt foarte mandru de mine. Am facut-o la vedere, nu din santuri, ca lasii. Am facut ceea ce trebuia cu un individ dubios, care a periclitat bunul trai al copilului meu si mi-a amenintat libertatea si prietenii. Nimeni nu face asta fara sa se astepte la o reactie cel putin egala.
Mi-am promis si ca-i trag una simpaticului, dupa alegeri. O palma dupa ceafa, asa, in scarba, ca la fraieri. N-am cui. L-am vazut, saptamana trecuta: in spatiul public, e ca un ochelarist de clasa a patra care trece printre niste tigani care se joaca cu cutitele. Nu mai glumeste, nu mai e plin de aroganta. Nu ma mai priveste in ochi. Volosevici a ajuns un simplu nimeni, de care nu-mi mai pasa. Aud ca vrea sa devina senator. Vai de capul lui....
......................
Un sfat pentru toti papagalii care vor cariere publice la fel de scurte ca a simpaticului: renuntati la razboaiele cu presa, daca sunteti criticati justificat, pentru rele pe care le faceti si pentru bani pe care ii furati. Chiar daca aparent aveti cu mult mai multa putere decat noi, de fapt, sunteti mult mai vulnerabili. Voi ne puteti lua doar banii, linistea, hai, cel mult, libertatea. Noi, in schimb, va putem trimite inapoi in butoiul cu cacat din care ati iesit, cu toata sleahta de tristi cu care ati venit sa va luati costume si masini scumpe. Muriti!
Domnu Dosaru, cred ca avem un violator nou in Ploiesti. Se poate sa-l prindeti?
In caz ca nu stiati, Ploiestiul nu este deloc un oras sigur pentru femei. Aici au loc in jur de 50 de violuri si agresiuni sexuale anual, ceea ce duce frecventa acestor fapte la ingrijoratorul "unul pe saptamana". Era sa se intample si joi, 8, noiembrie. Noroc ca n-a fost vorba de o pustoaica speriata si de umbra ei. Povestea, domnu' Dosaru, e AICI.
Eu, domnu' Dosaru, daca as fi in locul dvs., as folosi acest prilej pentru a explica autoritatilor cu care conlucrati ca nu am oameni suficienti in Ploiesti si i-as cere primarului Iulian Badescu sa va dea boii aia de politisti locali, care pot fi folositi ca paznici de trotuar, in cartierele cu probleme.
Pentru cine nu stie: Viorel Dosaru este comandatul Inspectoratului Judetean de Politie Prahova.
Citeşte mai mult ...
Cum a ajuns Crin Antonescu un dobitoc mai mare decat Victor Ponta
SAPTAMANA TRECUTA - Ambasadorul SUA la Bucuresti, Mark Gitenstein, declara ca "stabilitatea politica si previzibilitatea sunt vitale pentru investitori. Nu uitati: acesti investitori ar putea la fel de bine sa mearga in Slovenia, Republica Ceha, Germania sau Polonia. Noi ne dorim sa vina in Romania. Fara o coabitare civilizata, este mai dificila atragerea de investitii"
IERI - 6 noiembrie, ziua alegerilor din SUA - procurorul general al SUA, James Cole, vine la Bucuresti, pentru "cooperare bilaterală în domeniul politic şi economic"
AZI - 7 noiembrie, ziua numirii lui Raed Arafat ca ministru al Sanatatii - Crin Antonescu lipseste de la ceremonie, pentru ca el "nu participa la evenimente alaturi de Traian Basescu".
MAINE - 8-9 noiembrie - Amgen, Archer Daniels Midland, Cargill, Chevron, Eli Lilly, ExxonMobil, Mega Company, MetLife, PhRMA, Raytheon, Smithfield Foods, Timken vin la Bucuresti unde se vor intalni cu Traian Băsescu si cu Victor Ponta.
Pentru mine e limpede ca americanii vor sa-i impace pe uselisti cu pedelisti. Tara e intr-o stare mult prea proasta, iar ei au bani pe aici. Basescu stie, Ponta stie, numai Crin nu se prinde de nimic....
Sunt intrebat din regie daca imi place Catalina Bozianu? Sigur! Cu asta ma ocup!
A iesit azi un pic de iures in presa locala, pe tema like-urilor pe care le-au adunat fraudulos Adrian Semcu si Catalina Bozianu. Nimeni n-a remarcat ca printre victime sunt doar liberali si unul-doi, din presa. S-a pomenit si numele meu. Ei bine, eu am dat LIKE voluntar. E metoda prin care stai la curent cu ce posteaza politicienii pe internet.
Nici restul "victimelor" nu mi se par in regula. Eu stiu ca Machitescu, de la Urlati, aruncase cu LIKE/uri in Semcu, Bozianu, si in alti fosti liberali, acestia aruncand in el, din 2008 incoace, cu exact acelasi lucru. Nu acum, ci mai demult, da? Faptul ca acum astia doi nu mai sunt liberali iar cutuma de partid presupune sa-ti negi actiuni anterioare e doar amuzant.
Ca sa fie clar: daca Frumuzache isi face pagina pe Facebook, eu ii dau LIKE. Nu pentru ca-l plac, ci pentru a vedea ce face. Capisci?
Handicapatii - Ce sunt ei, ce vor de la noi
"handi.jpg". Am salvat poza, asa, din reflex. In general, salvez pozele cu doua, maxim trei litere. Ce mi-o fi venit sa folosesc cinci litere, la asta?
Sincer, habar n-am. Avem, cu totii, reflexe conditionate, inclusiv de limbaj, iar al meu, culmea, e unul bun. Eu am crescut cu termenul asta ca desemnand persoane cu probleme fizice sau psihice. Nu avea sens peiorativ. Acum 20 de ani, cand spuneai despre cineva ca e "handicapat", o spuneai cu compasiune, nu ca pe o insulta. Din acest motiv, nici acum nu insult aproape niciodata pe cineva cu cuvantul asta. Acum, termenul corect este "persoana cu dizabilitati", sau "speciala" iar "handicapat" este sinonim, in vocabularul meu cu "dobitoc patentat", "decerebrat", "trepanat", si alte formule foarte dragi mie. E mai corect, cumva, desi n-am inteles de ce s-a umblat la semantica, in loc sa se munceasca la schimbarea mentalitatii.
Revin la ce s-a intamplat azi la Ploiesti, adica Jocurile Olimpice pentru persoane speciale. Era, probabil, singurul loc in care n-as fi vrut sa fiu niciodata. Asta pentru ca era sa am un copil special, de la o nenorocita de pisica cu ai sai nenorociti de virusi care pot leza grav fatul dintr-o femeie gravida. Am avut noroc: copilul meu este in stare de sanatate foarte buna, are o imunitate de copil crescut pe sub poduri (desi e crescut regulamentar). A ramas in mine frica ca mi s-ar putea intampla si mie...
M-am intors mai linistit, de la eveniment. Mai mult de jumatate dintre copiii cu handicap vazuti azi, facand exercitii de gimnastica, ar face fata fara probleme unei confruntari sportive cu M. Iar la inot, am vazut, din nou, mai mult de jumatate dintre participanti care inotau mai bine decat mine. Situatie care mi-a crescut un pic confortul personal, dar care mi-a starnit niste noi probleme existentiale.
De ce nu sunt lasati, macar copiii cu afectiuni minore, sa faca sport sau sa concureze si cu copiii care, teoretic, nu au nici un fel de probleme? Jumatate dintre copiii considerati normali habar n-au sa alerge, sa sara, sa faca un exercitiu fizic de coordonare mana-picior. Ii "handicapeaza" parintii, care le-au cumparat jocuri video si dvd-uri cu desene animate la care stau toata ziua. Am vazut copii normali care tusesc daca ii duci un kilometru cu masina cu geamul deschis, vara! Din punctul meu de vedere, adevaratii handicapati in sensul vechi, onest, sunt copiii cocolositi de parintii handicapati in sensul peiorativ actual. Cel de dobitoci.
Legea, banii si imaginea. Sigur, e minunat sa organizezi niste competitii pentru copiii cu dizabilitati. Acestia simt adrenalina, se bucura de incurajari, de competitie, de premii, se simt apreciati. Eu, insa, un anti-festivism-corporatist, as fi facut ca americanii. O organizare ca la carte, de tip MLM, care sa duca, permanent, un mesaj direct, deloc amabil, cat mai sus. E Ponta in Ploiesti maine? Cei 350 de parinti de copii cu probleme isi iau odraslele si-l asteapta la Casa Alba, cu cinci camere video dupa ei. Cum apare, sa se urle la el - Cand ne rezolvati problema X? Ce-o sa faca Ponta? Are curaj sa intoarca spatele unei multimi de persoane cu dizabilitati? Are curaj sa puna jandarmii sa-i disperseze? Niciodata! Ar ajunge pe CNN si pe Reuters si ar sta acolo pana isi da demisia si-si taie capul cu o lama tocita de bomfaier.
Si cu companiile as face la fel. Fundatia Vodafone da niste bani pentru persoanele cu dizabilitati. Dar ce, Orange e mai smecher? Aveti idee cum ar arata, pe Youtube, un mesaj citit de un copil cu probleme, care sa spuna ca in Romania Orange ignora oamenii speciali? Aveti idee cate mii de anarhisti fara ocupatie, care vaneaza in fiecare zi o multinationala pe care s-o boicoteze, ar prelua mesajul? Si cat ar pierde Orange, intr-o luna, pe bursa de la Londra?
Ce vreau sa spun este ca imaginea conteaza acum, mai mult ca niciodata. Legea e prea slaba si pentru politicieni, si pentru corporatii. Astia se tem doar de ideea ca o problema de imagine i-ar putea impiedica sa mai faca aranjamente oculte si bani. O frica cu mult mai mare decat a mea. Iar copiii astia, credeti-ma, sunt de temut, atunci cand adevarul nu mai conteaza.
