Bogdan Stoica
Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp.
Website URL: http://www.bogdanstoica.ro
Nemultumit de Groupama - 6
Am descoperit ca nu sunt deloc singur, din postura de nemultumit de Groupama. Si ca pot face sa se afle asta, aici.
Mie imi ajunge sa-i fac de ras pe cei de la Groupama. Cei care vor insa sa se organizeze pentru a scoate niste bani de la ei, pot primi consultanta de AICI.
Etichetat cu
Citeşte mai departe ...
De la Groupama la Politie - circul continua.
Am povestit ce-am patit cu Groupama, nu? Am povestit si cum au baietii astia doua proceduri, una pentru prosti, care rabda ca vitele sa fie plimbati prin tot orasul si sa astepte ore intregi o nenorocita de hartie, si una pentru aia care fac scandal pe buna dreptate. Ei bine, astazi o sa va povestesc cum am ajuns la politie din cauza Groupama.
Mai exact, inspectorul de daune mi-a facut plangere la politie, Sectia 3 Ploiesti, pentru ca l-am injurat si pe el, si pe institutia la care lucreaza. Apropo: o companie nu e institutie. Politia da. O institutie respectabila, chiar. Am facut cunostinta cu agentul-sef Iulian Neagu, caruia i-am dat o declaratie, si in care am scris ca n-am nimic de declarat. Om serios, mi-a spus ca va audia si alte persoane. Dumnezeule mare, cu ce-si pierde timpul politia....
De fapt, ala de la Groupama a facut plangere pentru ca, in urma textelor mele de pe blog, a fost pus sa dea o nota explicativa, companiei. Ar putea sa-si piarda munca, daca se demonstreaza ca a fost cum spun eu. Asa ca, in plangerea depusa la politie, omul nu povesteste exact ce s-a intamplat, nici nu spune exact cum l-am injurat. Nu povesteste nici ca m-a tinut acolo aproape doua ore. Ca a fost arogant de la bun-inceput, plictisit la maxim de problema mea. Ca mi-a sugerat sa fac reparatiile la service-ul care il gazduieste.
Si asta e foarte misto. Pentru ca la colegii lui, tot din Groupama, lucrurile stau altfel. Pot sa-mi repar masina unde vreau. Nu mai trebuie sa scriu nimic in afara de ce am scris deja. Marturie in acest sens sta colegul lui, care ma tot suna, "sa rezolvam" problema. Am vorbit cu el si sambata, si luni, si azi, miercuri, 7 februarie.
Astept ca politia sa-si termine mega-ancheta pe acest subiect extrem de serios si de grav. Astept si ca inspectorasul sa parcurga toti pasii pe care vrea sa-i faca, inclusiv in instanta. Am sa-mi repar masina pe banii mei.
Si am sa ma concentrez pe Groupama, nu pe inspector. Pe modul in care aceasta companie isi respecta clientii si respecta legea. Ei sunt o companie mare, eu sunt un ziarist bun la scotocit. Asa ca o sa fie interesant.
Etichetat cu
Citeşte mai departe ...
Nero Bianco Ploiesti
Din capul locului: imi place acolo. Nu e saptamana sa nu ajung macar o data. Imi place ca nu s-au zgarcit la amenajare, ca au cafea buna, ca ospatarii nu te fut la cap aiurea si ca e in centru, adica de maxim folos. Poate si de-aia, Nero Bianco are deja o porecla: Alba-Neagra. N-o fi grozava, ca poreclă, dar cine se pricepe la branding ştie că al doilea nume, dat de clienţi unei afaceri, e un pas important in acceptarea acesteia de către comunitate, pas pe care puţine branduri îl fac, pe toată durata vieţii lor.
Acum, despre pipi la Nero Bianco. Poate vi se pare ciudat, dar, in cele mai multe ghiduri de localuri din lume, toaleta este punctata serios. Iar toaleta de la Nero Bianco merita puncte din plin. Cel mai probabil, gresia, faianta, lavoarul si vasul de wc au costat, impreuna, cat masina mea si sunt curate cat sa poti sa-ti bei cafeaua printre ele, fara probleme. Nu sunt genul ăla de chestii opulente, pe care le vezi acasă la Florin Salam. Sunt din genul celor pe care le vezi in hotelurile scumpe de afară: practic, miros a bun gust.
Si de-aia nu pricep cum de se poate face, in toaleta de la Nero Bianco, poza de mai sus. Am facut-o eu, azi.
Cum spuneam, totul e de bun gust si scump. Numai racordul de apă este ieftin, si-a ruginit. Iar peria de wc - care a costat sub trei lei, cu siguranţă, este singurul obiect de plastic din incaperea aia plina de sticla, gresie si portelan. Un plastic rosu murdar...
Cum să spun.... dă prost! Şi, la câte zeci de mii de euro a costat toată cafeneaua, n-am mai trebui să conteze cât costă un racord de apa bun, inoxidabil, şi o perie de wc cu robot telefonic si dvd. Nici măcar nu insist să fie cu blue-ray...
Sigur, se naste intrebarea: "Cine mea e Fido, de stie el asa de bine cum trebuie sa fie o perie de wc?" Intrebarea e justificata. Habar n-am. Stiu doar ca nu trebuie sa iasa in evidenta.
Etichetat cu
Citeşte mai departe ...