cum am ajuns de la "între noi, românii", la "între noi, străinii"
Nu mă credeți? Vă dau exemplul Poiana Narciselor. Cel mai frumos loc din România. TIMP DE DOUĂ ZILE.
- În ziua 1 înfloresc narcisele și o televiziune anunță asta printr-o știre.
- În ziua 2 în poiană se duc 10.000 de retardați care rup toate narcisele.
Și gata.
În concluzie: noi suntem un popor foarte mișto dar ca națiune ("ființă colectivă" - pentru inițiați / "stup de albine" pentru proști), suntem de nota doi. Și e normal. După treizeci de ani în care am șters patriotismul din manuale, din filme, din pictură, din magazine, din piețe, e normal ca acum să ne condamnăm unii pe alții la moarte, cu seninătate. De la "între noi, românii", am ajuns la "între noi, străinii". Am făcut un foc mare la care ne încălzim aruncând în el inclusiv oameni, doar pentru că au alt model de telefon decât noi și nici nu știm cum îi cheamă, deci dă-i în pula mea, noi să fiu sănătosi, să curgă muzică și să cânte vinul.
Stați acasă. Citiți. Citiți seria Străbunicii dacă textul ăsta v-a făcut să vă simțiți un pic aiurea.