Ieri am gasit Ambasada Bucurestiului la Bucuresti

Relatia mea cu Bucurestiul seamana foarte mult cu relatia unei femei cu sexul anal. Orasul ala ma doare de-a dreptul. E prea mare, prea complicat, e plin de locuri dementiale asezate fix langa niste tampenii incredibile si acolo nu stii niciodata daca omul cu care interactionezi e un  bucurestean d-ala misto, autentic, sau un moldovean deghizat. Imi consuma extrem de mult timp sa ajung in doua locuri in Bucuresti comparativ cu Ploiestiul, iar eu n-am timp destul niciodata. Asa ca ma duc tot atat de rar pe cat accepta o femeie chestia aia...

Unde pui ca pe noi, astia cu PH la masina, nu ne place nici politia din Bucuresti. Ne alearga cum ii alearga ai nostri pe soferii de Dambovita. Ne cearta ca ne bagam aiurea, ca taiem fata, ca nu stim sa conducem. Stim, frate! Dar noi ne antrenam in trafic cu cei mai rai dintre cei mai rai, martorii lui Targoviste, e cumva normal sa jucam ca Avantul Falticeni cu FC Barcelona...

Ma rog, divaghez...

Am fost in Bucuresti, ieri. Si-am ajuns intr-un loc de care habar n-aveam, pentru ca in noua cazuri din zece, eu ajung in Bucuresti doar cat sa se vada pe navigatie: Beraria H, Hard Rock Cafe. Ieri insa m-a dus un amic la Vilacrosse, o cladire pe care as fotografia-o vreo doua zile. Si-am "parcat" la o masa din Cafe Bistro.

Un loc foarte misto. Genul ala de local cum vezi doar in Bucuresti. Cu patina timpului pe el exact cat trebuie ca sa nu para rapanos, cu decoratiuni de zece feluri dar care arata excelent impreuna, cu oglinzi cool si cu o cabina telefonica londoneza fix in dreptul usii de la toaleta. Se si fumeaza, deci i-am dat rapid nota zece.

Pe urma am cerut o cafea, si i-am ars rapid localului un doi. Nu stiu daca ati baut vreodata Diva Caffe, dar asta nu e cafea. E un bors maro, ars si fiert in acelasi timp, cu un gust care te face sa-ti doresti sa ai hepatita si sa nu simti nici un gust. Nici n-am auzit de brandul asta de cafea, si, de cand am Cafe Liegeois acasa, cu cele n sortimente din care imi aleg in fiecare dimineata altceva, greu mai gasesc o cafea sa-mi placa.

Ne-am intins la discutii, si prietenul meu - un obisnuit al casei - a cerut ceva de mancare. Un tip a iesit din spate si ne-a intrebat ce sa fie, D. a zis sa fie cu carne, ca nu prea facem yoga saptamana asta, plus o salata, eu am cerut paine si muraturi...

Am simtit ceva in aer de cand tipul solid a zis "am adus niste rosii bune de-acasa..". Dar n-am vazut maciuca venind, recunosc.

Tipul ala a facut cel mai bun gratar din viata mea, ever. Practic, a celebrat porcul. Stiti cum erau muschiul, ceafa si carnatii? Ca gustul ala din gand, cand eram in armata, in zapada pana la genunchi, cu o pusca in mana, in noaptea de Craciun, si-mi imaginam ce mananca ai mei, acasa. 

Painea era neagra, moale, pufoasa, ca la bunica.

Iar muraturile au constat in cei mai buni castraveti noi mancati anul asta, si sa stiti ca intru in vreo suta de localuri pe an, nu-s un novice...

"Bai boule, ala nu-i bucatar! E patronu'. El gateste, cand are timp", mi-a zis amicul meu, cand am laudat, cu gura plina, bucatarul. Si chestia asta m-a dat pe spate inca o data. Vad atat de putine localuri personalizate de "mana stapanului", care de obicei o arde urland la angajati si incercand sa-si fu*a angajatele...

Deci, n-a fost de zece. De zece e cand mananci bine. Dupa masa aia, eu m-as fi mutat cu cortul in Vilacrosse, sa-mi iau viza permanenta la Cafe Bistro. Nenea ala e ambasador al Bucurestiului la Bucuresti, daca intelegeti ce vreau sa spun. Duceti fiecare cate un strain sa manance acolo si-o sa vedeti, intr-un an, cum se schimba perceptia Romaniei in lume...

Pana sa plec de acolo, aproape cu lacrimi in ochi, am sters doi-ul din catalog, din dreptul cafelei. S-o fi intamplat ceva. Mi-o fi dat ala micu' prima cafea din espressor, cea care se arunca. O fi fost un lot nasol de boabe in punga aia, din care mi-a facut mie. Poate i-au schimbat cafeaua niste nemernici de la un local concurent. Da-o'n mortii ma-sii de cafea, nu-ti lua cafea cand te duci la Bistro Caffe! Cere porc, cere carnati, cere cartofi la gratar, cere muraturi. D. zice sa ceri si rosiile alea aduse de-acasa... 

Bucurestiul, printre picaturi, pentru ca n-am ars-o ca turistul, e aici.

Cere-ti si dreptul de a comenta aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro