Acum, ca a murit Obama, noi ce facem?
De fapt, n-a murit. Cetateanul Obama e viu. Presedintele SUA, insa, e mort si ingropat.
Asa si eu. Nu-s analist de politica externa, dar am avut revelatia inutilitatii lui Obama.
De vreo doi ani, s-a schimbat smecheria, in politica externa a tuturor. De-a lungul si de-a latul planetei, toti se pisa pe parerile si pe avertismentele lansate de cel care trebuia sa fie cel mai puternic om din lume. Dovada de azi: Putin. Il doare fix in fund de avertismentele lui Obama, si-o sa faca ce vrea muschiul lui in Ucraina. O sa intre cu tancurile si-o sa se desfasoare relaxat, pe munti de cadavre. Iar Obama stiti ce-o sa faca? Nimic. Si stiti de ce? Pentru ca SUA cumpara din Rusia metale rare, necesare in tehnologia avansata. Pentru ca SUA vand Rusiei o droaie de chestii, pe bani grei. Pentru ca o droaie de state-aliate de-ale SUA se aprovizioneaza cu resurse energetice sau strategice de la rusi. Uitati-va la Marea Britanie: marile fonduri de investitii si o buna parte din banci sunt controlate de rusi. Franta vinde Rusiei nave Mistral, de miliarde de euro. Economia Germaniei se opreste in 72 de ore, daca se suspenda livrarea de gaz rusesc. Mai vreti exemple?
Ce se intampla acum e semn rau. Eu personal, nici nu-s fanul democratiilor. Suntem prea primitivi ca sa intelegem cum sa beneficiem de pe urma lor. Asa, cu un jandarm mondial, era destul de liniste... Dar nici asa nu-i bine, cand jandarmul mondial e mort, si-l tine cineva in geam, sa-i incaseze pensia, iar in cartier se desfasoara relaxat un interlop notoriu. Ce ne facem, deci, cand o sa ne ducem la americani sa ne spuna cui sa vindem, de exemplu, Transelectrica? Mai merita s-o facem? Garantiile lor, de tipul "daca faceti ce spunem noi, va garantam stabilitatea", mai sunt bune la ceva? Dezvolt cu frica: cand NATO o sa ne roage sa declaram razboi Rusiei chiar daca UE n-o sa fie de acord (ca nici Uniunea asta nu mai are viata lunga, va spun eu), credeti ca cetateanul din Galati va mai putea sa manance pate de ficat? Daca nu aduc americanii pateul, va spun eu ce sanse sunt: zero.
Am, asaaa, un feeling, ca, in maxim 10 ani, ne vom intoarce la politica externa specifica secolului 16. Ne vom imprieteni mai mult cu vecinii, indiferent de ce platforma politica sustin acestia, de frica unei amenintari de un tip cu totul nou. Ne vom vinde resursele strategice pe alte resurse strategice, nu pe cel mai bun pret. Ne vom alege liderii tot mai putin, ei urmand sa provina, pe cai oculte, dintre cei sprijiniți de companiile de care deja depindem. Si-o vom face, indiferent daca ne da cineva afara din NATO, UE etc, pentru ca o s-o facem cu pistolul la tampla. Pistolul unui prieten, aliat, partener strategic...